Punctual şi vădit cuprins de nostalgie, Tudor Chirilă a venit în faţa liceenilor de la Neculce nu să le spună ce să facă, ci să le împărtăşească din experienţa lui. „Proiectul de mentorship”, aşa cum este el prezentat, îşi propune să le arate tinerilor că meseria nu este un simplu accesoriu, nu reprezintă confortul sau baza pentru practicarea pasiunii.

„Cred că trăim într-o ţară de frustraţi”

Şi cum de fiecare dată confidenţele şi afirmaţiile direct exprimate sunt cele care sparg gheaţa, actorul le-a împărtăşit elevilor convingerea că "trăim într-o ţară de frustraţi din punct de vedere al alegerii profesiei şi al modului în care alegi ce să faci în viaţă". Astfel, din categoria "frustraţilor" fac parte aceia, nu puţini, care s-au pregătit să urmeze o profesie dar "au sfârşit făcând altceva".

Adolescenţii sunt îndemnaţi să îşi urmeze visul, "să ţină de el" şi să nu ajungă să se trezească în visul şi îndeplinind ambiţiile altcuiva.

"Pentru un actor, să ajungi în publicitate înseamnă să eşuezi", este exemplul oferit de Tudor, cea mai la îndemână pildă. Actorul povesteşte că dintr-o clasă de 20 de studenţi câţi au terminat actoria, numai şase sunt acum pe scenă. Să dai de şapte ori la facultate, să intri în cele din urmă şi să sfârşeşti prin a face altceva "îţi creează o stare de disconfort".

"Dacă ar fi să facem o asociaţie liberă, frustrarea înseamnă lipsă, lipsa înseamnă depresie, depresia duce la tristeţe, tristeţea duce la cearcăne, cearcănele duc la o faţă căzută, lumea te percepe altfel... Când lumea te percepe altfel devii şi mai frustrat", este modul în care Tudor le explică liceenilor că există momente în viaţă când contează foarte mult cum alegi şi ce alegi, astfel încât să opţiunea să fie cea mai bună.

„În clasa a XII-a eram varză”

În ceea ce priveşte momentul oportun în care trebuie abordată problema viitoarei cariere, actorul le spune tinerilor că aceasta trebuie să fie făcută încă de timpuriu, din primii ani de liceu.

Exemplul propriu, deşi amuzant prin francheţe, captează şi mai mult atenţia "neculcenilor": "În clasa a XII-a eram varză". Cu toate acestea, a avut tăria de a-şi susţine în faţa mamei convingerea că actoria este tot ce-şi doreşte. Însă nu a fost uşor, fiindcă a trebuit să-şi dovedească talentul prin recitarea unei poezii, "şi decid eu dacă eşti bun să mergi la teatru sau nu". Şi a reuşit să o convingă şi pe mamă, dar şi pe Horaţiu Mălăele, care a acceptat să-l pregătească, mai ales că "am mai băgat dobitoci ca tine la institut".

A intrat la facultate, după ce a copiat la română ( "nu se spune, dar s-a prescris") şi era sigur că de acum e gata să îşi ia viaţa în propriile mâini.

Despre posibilitatea de a alege

Dacă mama i-a acordat încredere, tatăl, mai spartan în gândire, nu i-a oferit foarte multe posibilităţi: ori intra din prima la facultate, ori se angaja. A doua variantă presupunea, după cum însuşi a mărturisit, fie să devină vânzător la înfloritoarele buticuri, fie să lucreze într-o fabrică. Prima alegere a făcut-o intrând la facultate.

Din cea dintâi zi a vieţii de student a aflat că i se dă posibilitatea să decidă în numele său, când profesorul şi actorul Florin Zamfirescu i-a sfătuit pe cei care nu auziseră de el să se mute la clasa Olgăi Tudorache. Mulţi nu auziseră sau erau pur şi simplu ignoranţi, dar Tudor a ales să rămână.

A visat că facultatea este locul unde te exprimi şi te manifeşti liber, că îţi oferă libertatea de a chiuli şi de a te prezenta numai în sesiune. Cu realitatea s-a "confruntat" din a doua săptămână de studenţie, când a intrat în clasă cu doza de bere în mână. Atunci a aflat că "asta e clasă de actorie, domnu' student", acesta fiind momentul în care a ştiut că totul este o treabă cât se poate de serioasă. Nu a chiulit niciodată la cursurile de actorie, iar pasiunea pentru teatru şi "demenţa de a fi într-o gaşcă mişto şi de a sta până la două noaptea repetând" l-au pricopsit cu pneumotorax spontan şi subnutriţie.

De ce nu sunt aici

"Suntem aici să descoperim ce ne place cu adevărat şi ce dorim să facem", le-a spus Tudor elevilor de la "Ion Neculce", în încheierea întâlnirii comune cu presa.

 

"Nu sunt un exemplu moral, nu sunt aici să vă predau valori morale. Nu sunt aici în calitate de exemplu şi nu am eu dreptul să vă spun ce este bine şi ce este rău", declară actorul, convins că tinerii cărora se adresează sunt mult mai hotărâţi în comparaţie cu el în aceeaşi perioadă.

Departe de a se considera un formator de opinie, Tudor Chirilă şi-a declarat intenţia de a împărtăşi fragmente din experienţa sa, dar şi de a discuta deschis cu tinerii liceeni despre cum îşi pot alege un drum în viaţă.

Ce ştiu tinerii despre viitorul lor

Întrebaţi despre aşteptările lor de la întâlnirea cu „liderul generaţiei”, aşa cum a fost numit, liceenii de la „Ion Neculce” au fost rezervaţi în a-şi exprima o opinie clară. Fie că ştiau ce vor face în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat, fie că erau doar curioşi sau avizi să cunoască experienţe de viaţă, tinerii au venit în număr mare la întâlnirea cu Tudor Chirilă.
 

„Deja m-am gândit ce voi face după absolvirea liceului şi am început să mă pregătesc. Voi urma o facultate cu profil economic”, a spus un elev din clasa a XII-a . El a ales după ce a fost sfătuit de tatăl său, administrator de firmă, dar şi de prieteni de familie. Tânărul este încrezător în viitorul său şi aşteaptă cu nerăbdare să devină student al unei universităţi americane.

Mai tânăra sa colegă de clasa a IX-a este convinsă, însă, că are destul timp să se decidă ce va face după terminarea liceului, dar este sigură că alegerea va fi a ei în proporţie de 100%.

„Chirilă în licee”

Este un proiect demarat de Tudor Chirilă, care se va desfăşura, pentru început, în cinci licee din Bucureşti. Prima oprire a fost cea de azi, de la liceul „Ion Neculce”. Urmează:

• Liceul Teoretic Al.I.Cuza - 21 mai
• Liceul George Coşbuc - 25 mai
• Colegiul Naţional Ion Creangă - 26 mai
• Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr - 27 mai

Din toamnă, proiectul va fi făcut cunoscut şi în 15 licee din ţară.

Turneul în licee va culmina cu un concert VAMA, la Sala Palatului.