EVZ.ro -- VANCOUVER 2010: În lumea zborului fără aripi

Evenimentul zilei Nr. 5826

Cautare:

Home

Autentificare


User:

Pass:

Inregistrare \| Login

Newsletter

wwwoteaza

Arhiva

1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30	31

Alege luna si anul

Martie

2010

Vancouver 2010

De acelasi autor

VANCOUVER 2010: În lumea zborului fără aripi

Dan Arsenie

Joi, 04 Februarie 2010

În aşteptarea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver, evz.ro îţi prezintă, în fiecare zi, un sport olimpic. La sărituri cu schiurile, austriecii sunt favoriţi cerţi, deşi le-au trebuit mulţi ani să răpună şcoala de schi a nordicilor, mai ales cea norvegiană.

Dar surprizele pot apărea oricând în aşa-zisă lume a icarilor moderni. Dovada este succesul de la Jocurile Olimpice de Iarnă 2002 al lui Simon Ammann, campion în ambele probe individuale.

Dacă, la echipe, Austria are şanse uriaşe la aur, având parte de o echipă fantastică - cu Gregor Schlierenzauer, Thomas Morgenstern, Andreas Kofler, Wolfgang Loitzl şi Martin Koch - mare bătaie va fi în competiţiile individuale de la trambulina normală şi mare.

Ambele îl au ca favorit pe Schlierenzauer, austriacul care, la numai 20 de ani, şi-a trecut deja în palmares 31 de titluri în competiţiile de sărituri cu schiurile. Dar austriecii nu sunt numai zâmbet. La Torino, în 2006, norvegienii au luat patru medalii (aur şi bronz la trambulina normală, bronz la trambulina mare şi bronz la echipe), în timp ce Austria a adus doar trei, chiar dacă mai strălucitoare (aur şi argint la trambulina mare şi aur la echipe).

Germania caută cu disperare o medalie, după ce victoria la echipe şi argintul lui Sven Hannawald din 2002 au rămas fără confirmare la Torino 2006. Finlanda are mereu sportivi printre favoriţi, chiar dacă Ahonen este la final de carieră, iar ceilalţi componenţi ai lotului, toţi cu vârste între 25 şi 28 de ani, nu au avut rezultate încurajatoare în sezonul pre-olimpic.

În schimb, legendele pot produce oricând surprize. Revenind la Ahonen (32 de ani), titlul olimpic este singurul care îi lipseşte în cariera uimitoare. A trecut de două ori foarte aproape de el, în 2002 şi 2006, când a cucerit două medalii de argint. Dintre veterani, în lupta pentru medaliile canadiene se vor afla şi polonezul Adam Malysz, elveţianul Simon Ammann şi, de ce nu, austriacul Loitzl.

LEGENDE

Campionul Thams - iarna pe zăpadă, vara pe apă

Jacob Tullin Thams s-a născut la 7 aprilie 1898 şi este unul dintre sportivii care au cucerit medalii atât la Jocurile Olimpice de Iarnă, cât şi la cele de vară.

Thams este primul campion olimpic la sărituri cu schiurile, la Chamonix, în 1924. În acele vremuri, nu se sărea cu mâinile lipite de corp, ci cu ele întinse în lateral. Norvegienii erau stăpânii peisajului în sărituri, dar organizatorii Jocurilor din 1928, elveţienii din St. Moritz, le-au pregătit o supriză: au fixat bara de start mai sus, astfel încât concurenţii cu tehnică mai slabă aveau o şansă în plus.

Norvegienii au protestat şi au ameninţat cu părăsirea competiţiei, iar concurenţa i-a numit "laşi". Thams nu a putut rezista jignirilor şi, după o primă săritură modestă, care l-a pus pe locul cinci, a încercat să zboare cum nu o mai făcuse nimeni pe schiuri. Thams a reuşit, dar a fost al 28-lea. Cum a fost posibil? Deşi a sărit 73 de metri la trambulina de 90 de metri - o distanţă incredibilă pentru acele vremuri - Thams a ratat aterizarea şi a fost serios depunctat.

Dar povestea olimpică a lui Thams nu avea să ia sfârşit la poalele trambulinii elveţiene. În 1936, la legendarele Jocuri Olimpice de Vară de la Berlin, Thams îşi procura biletul spre gloria sportivă după ce cucerea medalia de argint la yachting.

În ţara sa, Thams a devenit rapid un idol, mai ales după succesul de la Chamonix. În 1926, a devenit primul săritor cu schiurile care a primit Holmenkollen Medal, o distincţie acordată marilor figuri din schi (alpin, sărituri, fond etc), de obicei sportivi nordici.

SCURT ISTORIC

Povestea stilurilor de zbor

Săriturile cu schiuri au fost prezente în calendarul olimpic încă de la prima ediţie a Jocurilor, în 1924. Cum am văzut mai sus, primul campion a fost Jacob Thams.

Merită menţionată însă povestea stilurilor de zbor. Actualul, cu schiurile în "V" şi mâinile lipite de corp, a fost adoptat abia în 1985.

1. Tehnica Kongsberger, cu numele inspirat de localitatea norvegiană unde a fost practicată pentru prima dată. Cum puteţi vedea în imaginea alăturată, schiurile sunt paralele, iar mâinile şi trunchiul formează un unghi drept. Tehnica a fost dezvoltată de Thams şi Sigmund Ruud după Primul Război Mondial.

2. Tehnica Daescher a fost dezvoltată în anii '40-'50 de elveţianul Andreas Daescher. Singura schimbare majoră a fost la nivelul mâinilor. Acestea nu mai erau desprinse, ci ţinute lângă corp.

3. Tehnica Windisch, practicată prima dată în 1949 de germanul Erich Windisch, este una apărută din nevoie. Neamţul se pregătea pentru un turneu foarte important, dar şi-a disl

ocat umărul şi îi era imposibil să concureze cu mâinile deasupra capului. Dar voinţa l-a trimis pe trambulină şi, cu mâinile pe lângă corp şi sprijinite pe talie a sărit mai mult decât toţi adversarii săi.

4. Daescher şi Windisch păreau tehnicile perfecte, dar un suedez şi-a dat seama că nu e tocmai aşa. Dacă, până acum, fusese în discuţie poziţia mâinilor, nimeni nu se gândise să facă o modificare la poziţia schiurilor. Jan Boklov s-a gândit că ar fi mai bine ca schiurile să nu mai fie paralele, ci în formă de V. Astfel, cele două schiuri erau încrucişate în partea din spate, iar vârfurile erau foarte distanţate.

Săriturile cu schiurile şi zborul cu schiurile au devenit discipline foarte iubite de public, datorită zborurilor incredibile (239 de metri, Bjoern Einar Romoeren, la Planica) dar şi pentru că, prin acest

sport, omul şi-a împlinit un vis: cel de a zbura de unul singur. Chiar dacă, de cealaltă parte a visului, stă pericolul unui accident teribil.

Zborul cu schiurile, practicat pe trambuline imense, nu este sport olimpic. Totuşi, este un spectacol incredibil. Mai jos, puteţi urmări senzaţionala săritură a lui Romoeren, de la Planica (Slovenia)

Program TV

12 februarie
20.00, TVR 2 - Trambulină normală, individual. Calificări.

13 februarie
19.35, TVR 2, TVR HD - Trambulină normală, individual. Finala.

19 februarie
20.00, TVR 2, TVR HD - Trambulină mare, individual. Calificări

20 februarie
21.45, TVR 1, TVR HD - Trambulină mare, individual. Finala

21 februarie
9.35, TVR HD - Trambulină mare, individual. Finala

22 februarie
20.00, TVR 2, TVR HD - Trambulină mare, echipe

23 februarie
9.30 - Trambulină mare, echipe

Multe dintre aceste concursuri pot fi vizionate şi online, la www.tvr.ro/jo2010. Pe lângă Televiziunea Română, JO 2010 sunt transmise şi de posturile Eurosport şi Eurosport 2.

Articole din aceeasi categorie:

	Licitaţie caritabilă pentru georgianul care a murit la Vancouver
	JO 2010: Canada, record de medalii
	România, locul 15 la bob 4
	Vancouver 2010: O coreeancă a cucerit aurul olimpic la patinaj
	Încă o surpriză la schi alpin
	Vancouver 2010: Olandezilor le este frică să concureze la bob
	Canada a distrus Rusia la hochei
	Bobul românesc, pe locul 15 la Vancouver 2010
	Vancouver 2010: Lindsey Vonn s-a accidentat
	Românul care i-a bătut pe americani cu patinele de fier
[vezi toate]

Comentarii

| Spune-ti parerea

Raspunde

JO de iarna, primavara.

de Fane(Vizitator), joi, 4 februarie 2010 - 02:00

Interesant de vazut cum vor fi sariturile de la trambulina, pe ploaie.
Raspunde

corect e ca k.o de iarna sa se faca in siberia

de Eminemtul(Vizitator), joi, 4 februarie 2010 - 13:35

la ikutzk.(-40C) acolo nu ar fi problema ca nau zapada. si pa sckiori astia care sar iam vedea si poza fixa in aer.
iar cele de vara in sahara.

Comentariu nou

Utile

Bucuresti
Iasi
Constanta
Timisoara
Cluj

JO de iarna, primavara.

corect e ca k.o de iarna sa se faca in siberia