De 15 ani, bărbatul trăieşte singur într-un cătun uitat în Munţii Poiana Ruscăi. Pur şi simplu, i se pare că nu şi-ar găsi rostul nicăieri în altă parte. De aproape 30 de ani, localitatea Mosoru există mai mult pe hârtie, decât în realitate.
În cătunul care depinde administrativ de comuna Topliţa, pe lângă cinci case ruinate şi alte şapte vetre de casă invadate de verdeaţă, mai există o singură locuinţă: cea a lui a lui Simion Andrei, zis „Nică”. Povestea casei de la numărul cinci Până în Topliţa ajungi uşor: mergi pe drumul asfaltat spre „baraj”, cum numesc hunedorenii lacul de acumulare de la Cinciş, treci de el şi ajungi în reşedinţa de comună. De aici, sunt slabe şansele să apuci corect drumul spre Mosoru. Nu-ţi va spune nimeni că nu ar exista un sat cu asemenea nume, dar nici nu e vreun indicator care să-ţi arate calea. Drumul trece peste o apă, prin curtea unui localnic, se afundă în ograda acestuia şi, printr-un colţ al grădinii, intră într-o pădure de fag. De acolo te aşteaptă un urcuş lung de două ceasuri până sus, în Mosoru. Iar când eşti pe punctul de a crede că în acel colţ de sălbăticie din Munţii Poiana Ruscăi eşti doar tu, pădurea şi cerul, o cană verde de tablă, cu smalţul sărit, aşezată lângă un izvor îţi schimbă perspectiva. Un pic mai încolo, pe drumul acoperit de iarbă, îţi iese în cale o căţeluşă, o corcitură de lup, dar extrem de jucăuşă. Lipiciosul patruped te conduce apoi spre ceea ce nu ţi-ai fi dat seama că ar fi putut fi un sat: o casă netencuită, mândră purtătoare a numărului „5”, situată în dosul unei rămăşiţe dintr-o casă din bârne de lemn căptuşite odată cu lut. Căţeluşa intră singură pe sub poarta de lemn, prin locul pe care l-a săpat vreo două zile pentru a „evada” din curtea dotată cu un lanţ special pentru ea, mai ales atunci când întrece măsura. Lătrăturile voioase îl aduc apoi la poartă pe proprietar, un bărbat ce arată de vreo 50 de ani şi pe care nu-ţi vine să-l crezi când îţi spune că are cu 10 ani mai mult. Andrei Simion, fost miner, este acum pensionar şi s-a încăpăţânat să trăiască în casa unde s-a născut, a copilărit şi a iubit. Aveam să aflăm că, pur şi simplu, nu şi-ar găsi rostul în altă parte. A pierdut şirul anilor Nică, aşa cum îi spun localnicii din Topliţa, a rămas singur în sat cu vreo 15 ani în urmă, când au murit ultimii bătrâni din Mosoru. A renunţat până şi la număratul anilor care-l despart de evenimentele importante din viaţa lui. „În 1951, ba nu, în 1952, am gătat şcoala, patru clase. Pă restul până la a opta le-am făcut după ce m-am angajat ca mecanic de locomotivă la Mina Teliuc. În 1957 a murit tata. În 1963, ba nu, în 1969 a murit bătrâna, mama. Până să moară ei, am avut vaci, oi, găini, porci. Am ţinut de tăte-n curte. Fraţii mei or plecat şi ei decum or prins ocazia. Unul s-o dus la Haţeg, dar s-o prăpădit săracul, ălălalt îi acuma-n Răcăştie (aproape de Hunedoara - n.r.) şi mai vine pe la mine din când în când. Ultima dată o fost aici de Paşte. Eu am ieşit la pensie în 1991. Am lucrat la mină ş-am ieşit mai iute la pensie decât alţi”, povesteşte Nică dintr-o suflare. „Plămânilor mei de miner le prieşte aerul curat” Din satul natal nu vrea să plece sub nici o formă. „N-am vrut să mă duc la oraş. Aici îi aer curat, iară plămânilor mei de miner le prieşte tare mult aeru’ curat, de-aici, de-acasă. Cât oi mai putea să-mi port de grijă, tot aici o să stau. Când n-oi mai putea, oi vedea ce-oi face”, spune răspicat bărbatul. Nică răspunde simplu la întrebarea despre lipsa unei familii. „Am avut şi eu o fată. Loredana o chema. Era frumoasă, brunetă. Am adus-o aici, dar după o vreme n-o mai vrut să şadă. Era de la oraş şi nu i-o plăcut. S-o dus şi dusă o fost. De-atunci, nu mi-o mai trebuit nevastă”, se confesează Simion Andrei. Martor la moartea satului Când Nică era copil, în Mosoru trăiau „cel puţin 50 de oameni”. Pe cele două uliţe ale sătucului răsunau zilnic glasurile copiilor de pădureni. Micuţii au crescut, au terminat cele patru clase, rând pe rând, şi au plecat ori la şcoală, în Teliuc sau la Hunedoara, ori la muncă, în mină ori în pădure, ca lucrători forestieri. Pe la 1952, spune Nică, şcoala primară din Mosoru a trebuit să fie desfiinţată: deja nu prea mai erau copii care să înveţe aici. A fost primul semn că satul avea să dispară. Bărbatul mai povesteşte că, în anii ´70, şcoala era folosită pe post de cămin cultural şi-atât. Ultima nuntă pe care a găzduit-o a fost cea a fratelui său mai mic, cu mai bine de 20 de ani în urmă. „Tinerii or plecat, bătrânii or murit. De vreo 15 ani îs sângur aici. Damian Păran o fost ultimul meu vecin, dar nimeni nu-i veşnic”, spune Nică. Toţi tinerii de acum 40-50 de ani şi-au făcut un rost prin satele apropiate ori pe la Hunedoara. Nu puteau să se mulţumească doar cu traiul de pe o zi pe alta, într-un vârf de munte. Oarecum la fel a făcut şi Nică, plecat să lucreze la mină, la Teliuc. Doar că el atât de mult şi-a iubit satul încât, în vremea în care a avut serviciu, a făcut naveta la Teliuc câte patru-cinci ore zilnic, dintre care trei mergea pe jos. „Prin 1963 am văzut ultima oară un popă pe aici” Nici nu-şi mai aminteşte când a văzut ultima dată un preot în satul său. „Cred că prin 1963 am văzut ultima oară un popă aici. Poştaşul nu mai vine nici el de mult. Eu cobor la Topliţa şi-mi iau pensia. Doctor, iară n-o mai fost aici de zeci de ani”, conchide el. Apa o aduce cu găleata de la vreo 300 de metri distanţă, de mâncare îşi face singur, inclusiv specialităţile tradiţionale de Sărbători, iar de televizor nu a avut niciodată parte. „Aici nu-i curent. N-o fost niciodată. Înainte de Revoluţie s-o pus problema să băgăm curent, dar trebuia să dăm 100.000 de lei fiecare. Eram numa eu şi bătrânii aici, iar bătrânii or zâs că pot s-o mai ducă şi fără curent cum or dus-o atâta vreme”, explică Nică. Apoi, se oferă să ne conducă într- un tur al cătunului. „Aici o stat familia Vlăiconi. Aici o şezut fiul lui, dar o plecat de zeci de ani. Aici o fost familia Lupu, mai în sus, dar nu se vede, o fost casa familiei Toplicean”, povesteşte exact ca un ghid bătrânul. Din cele 13 case ale satului, doar două mai sunt acum în picioare, pe lângă cea a lui Andrei Simion. Din alte două au rămas doar ziduri ruinate, care mai ies deasupra solului câte un metru şi jumătate. Celelalte sunt toate ascunse sub rădăcini de pruni, nuci sau aluni. Singurele sale momente de divertisment sunt cele oferite de un aparat de radio Albatros. Are şi un casetofon, dar nu-l prea foloseşte pe motiv că „motoraşul care învârteşte banda consumă bateriile prea iute”. Când vine vorba de teama de singurătate, Simion Andrei spune că nu-i este deloc greu să face haz de o asemenea întrebare. „Tăt aşa le zâc ălora care întreabă de mi-i urât sau nu: «Ce urât omule, care urât? Unde-i urâtul ăla, că io nu-l văd nicăieri»”, spune râzând Nică. Bărbatul mai zice că, datorită Puşei, lupii nu se apropie de gospodăria lui. Doar câte-un Moş Martin mai pofticios mai vine pe aproape când vrea prune. Dar asta se-ntâmplă destul de rar, pentru că în zona Mosorului, prunele “se fac” doar o dată la trei-patru ani. “Aici nu îi curent şi n-o fost niciodată. Înainte de Revoluţie, s-o pus problema să băgăm curent, dar trebuia să dăm 100.000 de lei fiecare.” Simion Andrei, singurul localnic din cătunul Mosoru 
FĂRĂ ELECTRICITATE. Nopţile lui Nică au lumină doar de la stele şi de la o lampă veche, păstrată din vremea când era miner
Foto: Remus Suciu RUTINA ZILNICĂ Merge la magazin o dată pe săptămână Pentru Nică, viaţa are acelaşi ritm ca în urmă cu 20 de ani, când ieşea la pensie. Se trezeşte dimineaţa, îşi face o cafea, trage o ţigară, după care se apucă de treburile gospodăreşti. Vara, grădina în care cultivă fasole, varză, ceapă, roşii sau crumpeni (cartofi - n.r.) îi acaparează destul de mult timp. Spre toamnă, programul zilnic este completat şi de tăiatul lemnelor. În Poiana Ruscăi iarna vine cam pe la sfârşitul lui septembrie şi, de fiecare dată, nu pleacă decât după jumătatea lui aprilie. Atunci, Nică îşi face de lucru prin casă ori prin atelierul de tâmplărie, amenajat într-o parte a vechii case bătrâneşti. Aici, meştereşte pentru „vecinii” din alte sate greble, cozi de furci sau de coase. Cu animalele nu are de lucru. Singurul suflet pe care-l are în gospodărie e căţeluşa. „De când o murit mama, am zis că n-are rost să mai ţinem porci, ori găini. Îi mai simplu să cumperi de la magazin”, explică bărbatul. Vinerea, zi de cumpărături O singură zi din săptămână, programul lui Simion Andrei e uşor diferit. Vinerea, cam pe la 8.00, îşi ia în spinare o raniţă mare, cu două compartimente principale, şi-apucă drumul Topliţei. Ajunge la magazinul din comună, îşi cumpără ţigări, ulei, zahăr, făină, ceva mezeluri şi opt pâini, „ca să fie şi pentru Puşa până săptămâna viitoare”. Zăboveşte o vreme în magazin, mai schimbă câte-o vorbă cu cei pe care-i întâlneşte, după care se întoarce spre casa lui din cătunul părăsit. 
OCUPAŢIE. În atelierul de tâmplărie, Nică face unelte pentru localnicii din alte sate
Foto: Remus Suciu
„Am avut şi eu o fată. Loredana o chema. Era frumoasă, era brunetă. Am adus-o aici, dar după o vreme n-o mai vrut să şadă. Era de la oraş şi nu i-o plăcut. S-o dus şi dusă o fost. De-atunci nu mi-o mai trebuit nevastă.”
Simion Andrei, singurul localnic din Mosoru |
|||||||||
|
|||||||||
|
||
BRAVO!
Super material!
Felicitari!
imi vine sa las Arizona cea....arida
si sa ma fac vecin cu acest miner....sa uit de credit carduri,credite si tot stresul,sa chiuim amandoi si sa stam de taifas dimineata in trilul pasarilor si sa ne bucuram de cum a creat Dumnezeu natura si lumea asta si nu ce fac acum:minunandu-ma de cum a putut omul sa o distruga.
imi vine sa las Ontario cel...friguros
Daca ar fi vreun loc de vis ca acesta prin Ontario (cu munti si dealuri ca in poza) cred ca terenul ar fi cel putin $100 mp. Bineinteles ca autoritatile ar trage electricitate si citeva drumuri asfaltate in cel mai scurt timp. Dar citeodata te gindesti ca poate e mai bine sa fie lasat asa cum l-a facut D-zeu..
?#$#%#
Mare minune. Probabil ca ati ajuns in catun cu un jeep...
Atlanta
Imi vine si mie sa las Atlanta si ma fac vecin cu mosu asta. Fara rate la banca, fara credit carduri....
Adrian US
Magnific, incredibil, admirabil !
Omul minunat, acest padurean, cum de sta singur in raiul natural, sigur va raspunde la apel o femeie de treaba, care sa-l iubeasca pe el, si pe Pusa !
da, e frumos dar si greu!
Trebuie sa ai o fire speciala pt. asa ceva. Ginditi-va ca timp de 7 zile nu vorbeste decit cu ciinele si natura! Pentru un concediu e ok, dar sa traiesti asa ...nu e pentru oricine. Voi cei din SUA, daca va este dor de casa poate veniti si cumparati terenuri in astfel de sate si faceti case de vacante. Si daca noi romanii am fi destepti, am face un turism fantastic profitind de zonele semisalbatice ce s-ar mai pastrat nealterate.
Du-te invirtindu-te !
"imi vine sa las Arizona cea....arida
de americanul(Vizitator), vineri, 18 septembrie 2009 - 04:28
si sa ma fac vecin cu acest miner....
''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''' Ia spune cine te opreste ca il rup in bataie !
Daca ti-e dor sa te uiti la muste, du-te la Nothing, , localitztea intre Phoenix si Laughlin ( exact la mijlocul distantei ). E pe dreapta cum te duci in nevada. Are un singur locuitor.
Si pe asta l-a parasit bevasta, asa ca are deja un pat dublu sa incapi si tu. E pe virful muntelui, respiri aer pe gratis , zi si noapte.
Bravo o pruna
"Atlanta
de Adrian US(Vizitator), vineri, 18 septembrie 2009 - 15:18
Imi vine si mie sa las Atlanta si ma fac vecin cu mosu asta. Fara rate la banca, fara credit carduri....
Adrian US
......................................................................................... Nu cred ca te poate opri nimeni !
Numai sa nu abuzezi oile celor din satele vecine !
Nu e asa ca simti ca ai trait degeaba ? Ca faci incalzire Globala dind gaze cu efect de sera ?
Eu am trait citi ani izolat complet, pe munte.
E viata de ciine.
sa ma
sa ma **** stalin de nu si io as mere din spania sa sstau undeva la munte ca simon
Bravo!
Doamne ce articol minunat!
Astia sint adevaratii oameni si adevaratele valori ce merita tot respectul.
Multumim evz fiindca a-ti poposit pe acest drum ca sa ne aratati "frumusetea" din toate punctele de vedere.
felicitari
un reportaj deosebit, scris cu multa sensibilitate si realist! FELICITARI AUTORULUI!
SIMION ANDREI
DACA VA INTERESEAZA TEREN LA MOSORU POT SA VA VAND VREO 7HECTARE PANTRU CONSTRUCTII CASE DE VACANTA SAU CABANE
linistea globala
sunt mai multe locuri in transilvania cu sate parasite sau locuite de un om, doi. Locurile sunt dumnezeiesti. Insa nu ar trebui sa le facem publicitate. Oamenii aia nu trebuie deranjati, asa au ales ei sa traiasca. Toti au copii la oras. Credeti ca daca isi doreau sa traiasca altfel nu mergeau si ei in orase?! Domnilor ziaristi, in goana dupa senzational, deconspirand aceste locuri nu faceti altceva decat sa trimiteti armate de 4X4 spre acele locuri. Lasati oamenii sa caute singuri daca au drag de astfel de locuri si pe localnici sa traiasca in tihna globalizarea dvs.
PT TEREN
LA CE PRET DAI TERENUL LA MOSORU ? KNIGHT-31@K.RO
El e si primar
Aici e simplu, daca nu vine doua vineri la magazin, il gasesti prins sub un copac de taiat pentru iarna.
Stiti ce e bizar?
Omul asta nici nu stie cat e de fericit! Gm.
Eu cred ...
... ca stie. Altfel nu ramanea acolo, asa cum spunea. Asa o viata pasnica si pe mine m-ar tenta insa, din pacate, nu cred ca m-ar tine prea mult :(
Mai bine ca n-are sat !
Are mai multa liniste si n-are primar cui sa-i plateasca taxele, traiasca libertatea ! Nici nu-si da seama de cata poluare informativa a scapat prin faptul ca n-are TV. Eu n-am TV si pentru ca am curent, tot imi ia taxa de audiovizual !
E bun pt cei cu minte putzina
"Stiti ce e bizar?
de Garfield, motanu, vineri, 18 septembrie 2009 - 04:36
Omul asta nici nu stie cat e de fericit! Gm.
;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;;; Nu e fericit deloc. Daca ai ceva in cap, e groaznic. Am trait citiva ani in asa izolare si a fost groaznic. Ma mai duceam in braconaj tot pe acolo si treebuia sa stau macar 2 saptamini sa afum si sa usuc carnea.
Era groaznic. Afara de pusca facuta de mine , nu aveam nimic. Era lipsa de orice. Aveam ace de la molizi si pini, ienuperi pina si in gaura lui Anuss. Mirosea totul a pamint, a brad, toate bulendrele erau jilave, foc nu puteam sa fac decit noaptea, ciorapii stateau la uscat cuiteva zile. Te uitai la " natura " citeva ceasuri si ce faci dupa asta. Te uitzi iar la acelasi brad ? Daca nu esti obisnuit cu judecata, e bine. Si viermele daca gaseste un mar bun, traieste fara griji o viatza.
Tractoristule, mi se pare ca tot in izolare locuiesti si acum...
Singura diferenta e ca ai Internet, ca postezi cateva sute de comentarii pe zi pe EvZ. Multi de aici isi petrec o buna parte a zilelor scriind comentarii online pe formul EvZ si sorbind Cola cu fries. Nu mi se pare nimic condamnabil, dar mi se par o ipocrizie comentariile ca acest tip e neadaptat social ca traieste singur la munte. Cine e mai sanatos la cap, la urma urmei?
Ciprian Iancu
se pare ca e singurul jurnalist din redactia "Evenimentului Zilei". Felicitari DOMNULE JURNALIST , si mai asteptam asemenea articole .
Jurnalistul escie ca la Formula-As
Numai acolo am citit articole asa de pitoresti.
Zi-le tot asa Iancule ca ai talent si-ti place muntele.
De ce nu?
Tractoristule, n-ai remarcat esentialul: omul ala munceste zilnic! Dar munceste ce vrea el, in ritmul lui, se bucura de viata si multumeste lui Dumnezeu. Bravo lui. Articolul e excelent.
illo tempore
da...ideatic cam ceea ce ne dorim multi dintre noi.
super articol..nu are rost sa mai comentez in plus.
cert e ca la asa subiect nici macar forumistii nu se mai cearta intre ei..n-ai de ce
visatorule
Ceea ce ne dorim multi dintre noi pentru 3-4 zile... Ai incercat vreodata sa traiesti fara curent electric mai mult de 3 zile ? Ai incercat sa traiesti fara sa ai apa calda la robinet ? Ai incercat sa traiesti mancand ceea ce poti cara in ranita de la o distanta de 2-3 ore de mers ? Este foarte usor si placut sa visezi ca ai putea trai asa, dar nu oricine poate... gandeste-te la ploile de toamna care nu se mai termina cate o saptamana si trebuie sa-ti tai lemne, fie soare, fie ploaie, la zapada pe care trebuie sa ti-o dai singur la o parte ca sa faci o poteca si cate si mai cate. E usor sa spui "ce frumos e in salbaticia asta", atunci cand ai acasa tot confortul...
un material grozav.
este un mod de viatza pe care il gustam doar cand suntem in concediu in muntii nostri si nu mergand in statiuni cu hoteluri "bengoase" ci iei cortu'n spate si il vizitezi pe domn Andrei.
Mai ca imi vine sa il vizitez :)
buna!!
CINE VREA SI DORESTE SA MEARGA LA DOMNUL ANDREI....IN NATURA....!??HAI SA MERGEM !!!
super
super articol, doar ca as fi dorit sa vad mai multe poze
pai meri si fa tu poze mai dulama
daca esti curios
felicitari
scoate ti la suprafata oamenii simpli si curati la chip si suflet
Daca e simplu nu inseamna ca e si curat la suflet!
O fi fost la batut bucuresteni cu minerii?! Poate ca n-a fost dar... E un om sarman : mai bine ar incerca cineva sa-l ajute...
FELICITARI pentru material!
BUNUL DUMNEZEU
impresionant pt. toata tata dar oare va fi cineva care sa al ajute macar o data de doua ori pe an cu putin cu un radio cu niste baterii care noi oameni de rind le aruncam poate pe cele vechi ..........multe ar mai fi ......dar bunul DUMNEZEU sa ai dea zile bune cu sanatate ..........,,,,credinta in TATAL CEL DE SUS ai da putere ............DOAMNE AJUTA
lasa-l pe dumnezeu in pace
ce-o avea dumnezeu cu articolul asta...!??!
Nenorocirea bunului dzeu
Cunosc pe cineva care a primit tot asa, un televisor, mare bun, culori gratis si la ... aruncat; Este de neinteles ?
Daca ma gandesc bine, bine a facut !
Sa stea ca tzi... la spart seminte si la cascat gura la televizor ?
Nenorocirea-i ca eu nu pot nici macar sa ma debarasez de internetu asta chiar daca sarlatanii telecom au decis sa-mi scumpeasca abonamentu, asa de ei singuri ca sa-mi ofere servici mai bun !?
pt. dl ziarist
Dl ziarist, sunt foarte multe sate ajunse ca acesta. va da si eu unul: Vasoaia, jud. Arad. cercetati-l si pe acela.
FRUMOS
SUPER TARE.....UN ARTICOL POZITIV CARE NE DUCE CU GANDUL LA LUCRURILE SIMPLE SI PLACUTE,LA O VIATA PARCA DESPRINSA DIN BASM ,LA BUNICII NOSTRI,LA OAMENII PE CARE NOI II IUBIM ,LA TRECATORUL DIN FATA SI LA FAPTUL CA VIATA TREBUIE PRETUITA IN FIECRA CLIPA" TOTI SUNTEM DOAR NISTE TRECATORI" PE ACEST PAMANT,SI DACA AM TRAI CA ACEST OM AM FI MULT MAI BUNI,MAI IERTATORI SI MAI INTELEPTI.
DE ADMIRAT SI RESPECTAT!!
TRAIM VREMURI DIN CE IN CE MAI GREU......MA BATE GANDUL SI PE MINE SA IAU ACELA-SI DRUM....DEPARTE DE LUMEA REA SI INVIDIOASA!!DEPARTE DE ORAS SI STRESUL COTIDIAN!!!CIT DE FRUMOS SI OMENESC POATE TRAI.....ACEST OM SIMPLU!!!VE IMBRATISEZ PE TOTI CEI ASEMENEA ACESTUI OM!!SA FIM UNITI SI SA IL URMAM!!!CU RESPECT SI DOR DE FRUMOSUL TRECUT AL COPILARIEI!!!DUMNEZEU SA VA AIBA IN PAZA!
frumos ase
...departe de lumea dezlantuita
Bravo!
Felicitari autorului acestui articol.
Daca vrei se poate!
Uite ca se poate trai si fara cablu si fara net si fara electricitate si fara carduri sau fitze...Aproape ca uitase!Felicitari ziaristului ,bafta si sanatate sateanului!
are omu casa fara rate facauta de el
si traieste bine merci fericit!
Citeste bine
E casa in care s-a nascut. E usor de ghicit ca miroase a mucegai , a saracie.
Duceti0-va si stati voi acolo. Eu am fost acolo si e viata de ciine. De la distantza pare frumos. Frunza verde , iarba grasa, noroi, gunoi. Probabil ca s inteti mitici de vorbitzi asa bazagonii.
Cit traiesti trebuie sa inveti cit mai mult si sa inveti pe altii. Izolarea asta e tipica Omului de Neanderthal, seamna a moarte.
Veti sta izolati in cavou o vesnicie.
tu mirosi a Channel...
fiindca iti bagi parfumul in anus in fiecare zi! Si ti-l impingi... si Doamne ce fericit pot fi!
BOALA TA
tu chiar ai o boala,vai de capul tau,atata potzi,ce sa zicem,daca taceai.filozof ramaneai,dar asa.....ce comentariu,ce comentariu.....vai vai
mersul la wc
e o aventura. tre sa te inarmezi cu un topor un furcoi si cutit. vezi sa nute intzepe.
apoi stai cu oki in patru. natura poa sa sara pa tine in orice moment. cel mai bine sal faci din fuga
tu folosete alea dezinfectate!
vezi de cancer cam merge mana in mana cu dezinfectia chimica!
DUMNEZEU SA TE AJUTE!!!
AR REBUI RESPECTAT UN ASEMENEA OM SI NU SA RAZI DE EL!!!!TRAIESTE CU D-ZEU.........SI ESTE FERICIT!!DAR PE TINE PRIETENE NU TE DUCE CAPU!!!
NU ESTE NUMAI CU DIVE ****
ARTICOLUL ASTA MA FACUT FERICIT
SI COMENTARIILE LA FEL
ROMANIA ARE OAMENI SI BUNI .....BRAVO TUTUROR
frumos articol
Felicitari pentru articol ...si in Maramures sant destule catune uitate de lume :))
munca nu chiul....
daca asi putea sa-i trimit acolo .pe multi care ne conduc aceasta tara acolo macar 6 luni si asta iarna sa vada cum se castiga banul....greu NU ! k de ei la caldurica dormiteaza ,si freaca menta. felicitari colegului de la evz
Ba sa nu trimiti pe nimeni !
Ba sa nu trimiti pe nimeni din conducere acolo, ca se duc cu jipane, ATV-uri, manele si zbierete de magari si isi construiesc niste viloaie cu termopane de plastic brrrrr.
Felicitari pentru articol.
"Un colt de salbaticie"?
Articolul e frumos, pacat insa ca aceasta bucata de rai e numita"colt de salbaticie". Cred ca muzeul Satului ar putea colecta multe obiecte.. sculele acelea de timplarie, lampa, etc sint o raritate si nu trebuie sa se piarda! In rest nu ma mir ca nu are nevoie de doctor: fara ceas si Tv, are toate sansele sa traiasca 100 ani.
frumos
foarte frumos. cum a zis cineva aici, as vrea sa ma fac vecin cu el, sa uit de banci, de mobile, de interneturi si de cardurile care sunt goale oricum.
ce cautam in orasele astea incinse si prafuite>? vedem masini bengoase si pitzipoance?
bafta voua
articol oportunist
materiale de la spitalu' de nebuni nu mai facetzi ?
ps...
daca omul ar fi stiut ce face ar fi dat cu piatra dupa ziariasti. dar asha observ ca este un articol despre ratare, despre neadaptare la traiul modern.
inca un suflet slab si romantic distrus de modernism.
'neata
..sanatate, fericire, etc. e ceea ce ne dorim noi cei cuprinsi de civilizatie. apai, asa bine mi-a prins articolul (mai ales ca vin la un ex pe care l-am picat). imi place si e ceea ce imi doresc si io dar... oi fi in stare sa ies din rutina de oras, sa nu aud barfe cu care ma intoxic de la TV sau NET??? is cam indoit de aceasta putere a mea, dar vreau!
toata stima pt acest om sar si pt reporter ca ne-a descretit fruntile.
ps. personal il rog pe reporter sa ne comunice daca acel om are nevoie de interventia noastra, poate ii este bine asa cu al lui trai.
Felicitari pentru articol!
In ziua de azi, in care 90% din articolele prezente in presa intoxica intelectul romanilor, nu pot decat sa ma bucur cand citesc un astfel de articol! Felicitari!
Visand cu ochii deschisi
Articolul m-a facut si pe mine sa ma gandesc cat de simpla poate fi viata si cat de mult am complicat-o si am uratit-o noi. Da...trecatori prin viata...asta suntem si nu ar trebui sa uitam...ce rost are sa adunam bani...case...pamanturi? Si da...ca si multi alti cititori care au comentat aici...ma bucur si eu ca mai sunt inca oameni care tanjesc dupa o viata simpla...cine stie...poate mai avem o sansa...numai bine!
mai mergeti si pe la bunici...
cei care mai au bunicii prin cate un sat uitat de lume...cam stiu cum se traieste intr-un sat aproape ca asta....cand eram o mana de copila si mergeam in fiecare vara la bunici la tara, era satul plin...acum merg o data pe an in vizita pentru ca nu mai am timp de viata de la oras, de fiecare data prind cate o inmormantare...trist....iar oamenii ramasi nu mai au pic de civilizatie:nu tu magazin,nu tu cablu tv,nu tu doctor in sat. au inceput niste tigani sa se stabileasca pe acolo...batrani si neputinciosi cu lucruri de valoare in casa,adunate in zeci de ani(usor de praduit)...ce poti sa faci?asta e sirul vietii....
illan de vacas
puneti pe google sa vedeti in spania un sat cu 4 locuitori , am trecut de multe ori pe langa el dar nu am intrat niciodata pe acolo , stiu ca are 4 locuitori din cauza alegerilor , de fiecare data il dau la tv cand voteaza cei 4 la ultima ora :)) , sunt toti dintr-o familie, ghiciti cine e primarul :))))
simion andrei....
am avut fericirea sa-mi cunosc strabunicii si toate vacantele le petreceam la ei intr-un sat din muntenia.era dupa razboi aveam 7 ani dar cele mai frumoase vacante le-am perecut acolo; gradina din fata casei cu flori, pomii fructiferi, curtea cu pasari si gradina cu zarzvat eram fericit sa le regasesc in fiecare an,iar seara cand oameni veneau de la munca, strabunicii imi cereau sa le cant romantele epoci in mireasma parfumului de regina nopti si la lumina lampei cu petrol.
DA,ATUNCI AM FOST FERICIT,CU TOATE CA NE LIPSEAU MULTE
fa-te sclavul filozofiei ca sa ai parte de adevarata libertate...
"Saracia rinduita in legea naturii inseamna bogatii...." Epicur
Lasciate ogni speranza
Nu mai visati la traiul in natura!Pentru ca nu e prevazut in planul mondial ca sa mergeti voi si sa fiti stapani pe voi! Daca veti incerca asta, garantez ca va vor aduce cu mascatii, inapoi in "centrele urbane"! Articolul este scris, pentru a se vedea ponderea celor care anchieseaza la a fi singurii lor stapani. Numarati si voi cati doresc asta! Rezultatul este elocvent, si mai lustruiti, cei care aveti, tabla de la ureche, ca poate a ruginit. Iar voi cei din state, ciocu mic si joc de glezna. Diferenta dintre noi si voi este, ca voua vi se schimba fanul automat de mai multe ori pe zi, aveti apa curenta, la noi se pune fan odata in zi, iar apa este la galeata. Si mai aveti in plus, padoc dhttp://turism.evz.ro/emain/articolul/868109/Simion-Andrei-locuitorul-unui-sat-care-nu-mai-exista#e plimbare!(sic)
V-a impresionat un ratat ?
Singurul lucru care pare frumos descris este natura. Unde este evolutia de orice fel? Muiere ioc, fata nu-l viziteaza, nici macar mascul la catea nu vrea sa aduca ! Iar el doar asteapta sa moara.Mai ziceam daca era un articol despre cateva famillii de tineri care isi construiesc case eco si se auto gospodaresc, cultiva ananas bio si cresc lame.
tu spre ce evoluezi???
campion olimpic la aruncat pungi de plastic?
FATA
UNDE SCRIE CA ARE O FIICA?SI DE CE E UN RATAT?E VIATA PE CARE EL A ALES-O.POATE NOI SUNTEM RATATII CA TRAIM INTR-O SOCIETATE IN CARE VIATA SI LINISTEA NE ESTE CONTROLATA DE CATRE POLITICI,BANCI,MANELISTI...ETC.EL ARE O LIBERTATE SI O LINISTE SUFLETEASCA PE CARE MULTI DINTRE NOI O VISAM.
cyprus
E frumos dar trist...nu e usor sa stai singur.. sper ca intr o zi acel sat va fi ca altadata, cu copi pe strada, scoala, biserca etc.
NOSTALGIA....
va amageste in MAREA GRADINA A LUI DUMNEZEU....dar aveti grija sa nu va sara NATURA in spate ca-i jale de voi si veniti din nou la ...PLASTIC!
Articol minunat, dar si trist; cand n-oi mai putea....
Frumos articol
Sper sa mai vad astfel de articole :D
batrinii nostrii
si cind te gindesti ca mai sunt o multime de batrini neajutorati. Politicienii nostri nu vad asta sa le faca batrinetea mai acceptabila daca nu pot sa o faca mai usoara.
nu aveti voi muschii ptr asta!
Eu il admir pe acel om ptr forta lui fizica si curajul sau de a infrunta o natura salbatica zi de zi; sint f putini cei ca el, care traiesc intr-adevar in mijlocul naturii cu toate pericolele ei si nu in vile luxoase in millocul unui habitat artificial (gen snagov); multi il invidiaza ptr asta, voi nu sinteti in stare sa mergeti pe jos nici de la parcare la birou; iar un trai sanatos poate exista oriunde chiar si intr-un oras daca stii sa ti l faci asa! Si intr-adevar e frumos sa stai acolo citeva saptamini, nu o viata, omul are nevoie de schimbari tot timpul! Nu va pune nimeni sa faceti credite chiar daca stati in oras !
Eram odata...
Urcam odata spre o pestera, in munti, pe un drum uitat de lume. Si din masina noastra un om ne intreaba daca putem opri putin. Oprim, coboara, deschide o poarta veche, intra intr/o curte napadita de pomi salbaticiti, se aseaza pe prispa unei case ruinate si se pune pe plans, ca un copil. Sunt preot. Ma asez langa el si il intreb ce se intampla. Se intoarce spre mine. si, cu ochii plini de lacrimi, imi spune>"parinte, aceasta-i casa in care m-am nascut!" Am inceput sa plang si eu. Casa in care m-am nascut eu nu mai exista. Dar undeva, departe de lumea nebuna, sub o padure, pe marginea unui parau timid ,mi-am construit o casuta mica. Acolo am sa ma retrag, la opensie, cu cartile mele, sa-mi fac cafeaua dimineata si, cu picioarele in parau, sa urmaresc uliul cum vireaza larg deasupra stejarilor.
lucuitorul unui sat care nu mai existe
cu cea mai mare placere as sta an acest sat dar cu persona iubita aicicea ar fi iubirea adavarata pentru k nai nici un stres cu ce voi plati ipoteca si multe alte azi maine vom plati si aeru aceasta persona este mai sanatosa la 60 d ani dacat noi la 25 aer curat apa prospata.
E "GRELE"
E greu de trait singur...trebuie sa fi obisnuit or creerul sa,ti fie plecat ...Numai calugarii traiesc asa..dar ei se "sacrifica" pentru mareale scop..eternitatea ..dar altfel nu se poate..Potzi o luna doua pe urma dai HELLO la gaini
Numai bine
viata la sat
Da...mai sunt si romani adevarati,din ce in ce mai putini,care traiesc intr-o tara condusa de delincuenti,si locuita de figuranti,in marea lor majoritate...Si acesti oameni,nu au deloc nevoie de vecini din atlanta,arizona sau alte planete,cu cardurile lor cu tot....Oare cand o sa va vina mintea la cap????? desteapta-te romane.
frumos
articolul...rolul reporterului este sa scrie ce intilneste asa cum este
unora le place altora nu...si ce poti face?!
cel putin are o pensie de miner...asa ca are din ce sa-si cumpere una alta
cei ce vor sa mearga acolo...ca e pitoresc...sa se mai gindeasca....ca nu or sa manince frunze vara si fin iarna....(daca il cosesc si usuca si capiteaza) si asa mai departe....
dupa o viata de stat in mina...probabil ca e o desfatare sa respiri un aer curat si sa vezi lumina soarelui sau lunii...
de la conditia de guzgan de galerie evoluezi la ceva la suprafata...si cind vrea socializare apoi merge la vecini....
vin din texas
Impreuna cu cel din Arizona care probabil si-a pierdut casa la banca . Eu vin sa-i tratez cainele. Sunt medic veterinar si am nevasta din Hunedoara. Chiar daca e de la oras tot salbatica e.
FRUMOS
...super tare....stau in hunedoara si nu stiam de locul acesta.....la vara am sa fac o vizita:)
imi vine sa las Chicago...
noi cu credit carduri............ mosul cu linistea sufleteasca
BRAVO!!!
Bravo voua celor de la EV ca intre doua articole despre manele sau scandaluri politice va gasiti si un pic de timp pt un astfel de subiect.am sa retin numele ziaristului in speranta ca poate va mai reusii sa faca asemenea articolesi pe viitor.
excelent articol
bravo evz v-as recomanda sa faceti un experiment adica sa faceti o rubrica numai cu astfel de subiecte .cred ca ati avea mare priza...incercati.felicitari dnule Ciprian
un articol pe care il citesti ca o poveste frumoasa!
Felicit autorul/autoarea articolului...
L-am citit ca si cum as citi o scriere artistica si m-am convins ca totusi, in ciuda a ceea ce reprezinta presa in raport cu literatura romana de astazi, mai sunt unii care ii mai releva caracterul literar inscriindu-se in linia celor care au adus un plus artistic reportajelor, in special si limbii romane, in general!
E o istorisire pe care orice profesor de romana ar putea-o citi ca exemplu la o ora de lectura si pe marginea careia s-ar putea face varii si interesante comentarii...stilistice, de limba etc...
Pana la urma trebuie sa intelegem ca un reportaj nu are numai scopul de a ne informa strict cu privire la ceva sau cineva, ci are si menirea de a arata bogatia limbii romane, de a scoate in evidenta modul cum se imbina povestea celui povestit cu povestile noastre de viata, ale tuturor, cum din povestitor devi personaj de povestire...asa cum autorul prin aceasta scriere se lasa povestit, dovedind talent si inspiratie!
BRAVO!
circul si ciclul civilizatiei
Vor sosi si vremuri in care orasele noastre vor fi pulbere. mai greu va fi sa se descotoroseasca natura de ambalajele necioplitilor de turisti, si de accesoriile omului modern. Dar putini vor mai ramane la vremea respectiva, si nu va semana deloc cu un proiect scientolog de tip "Venus", sau cine stie ce film de aventura: se va trai din propriile maini, nu din brokeri sau specula financiara. Intr-un sens, Neanderthal era mai inteligent decat cinstitul "homo economicus et politicus". Nu s-a plans de disparitie, nu si-a cautat imortalitatea in felurite elixiruri nici in manipularea genetica. Dar aici intram deja pe taramul civilizatiilor presupuse a fi existat inainte de Istorie, adica de "inainte de Sumer" - cert e ca nu stim nimic, nici nu riscam sa stim vreodata, una fiindca urmele sunt sterse pe veci, alta pentru ca ne-asteapta aceeasi soarta. Orice civilizatie dispare, fiind inlocuita de alta, mai puternica dintr-un punct de vedere. Ciclul asta nu poate fi negat precum darwinismul.
simion andrei
e super tare felicitari reporterului mai rar asemenea a rt icol despre singuratate sanatate sateanului
Sanatate si putere!
Aceasta este adevarata forta si echilibru: sa te simti bine cu tine insuti, impacat, ferit de angoasele societatii "moderne". Chiar daca omul are un grad de instruire mai coborat, este un om puternic, care nu se teme de singuratate si de ce i-ar putea aduce ziua de maine. Un articol cu adevarat impresionant
simion andrei,locuitorul unui sat care nu mai exista
frumos material esti meserias felicitari
pustietate
Mai tractoristul ,tu nu esti normal la minte,esti un tractorist parlit,tu nu tot pe dealuri si prin paduri lucrezi,esti bun de legat de stalpul portii.
Bravo Bravissimo
Prin atatea can-can-uri si barfe despre "vedete", iata o stire cu o adevarata vedeta, un model demn de apreciat.
Jos cu artistii si sportivii drogati, cu stirile despre divorturi, scandaluri sexuale, hai cu articole despre oameni adevarati, ridicati stacheta cu adevarate valori!
Felicitari Andrei Simion, felicitari Ciprian Iancu.
Nota 10
Nota 10 autorului acestui articol. Cam asta astept de la un adevarat jurnalist... subiecte originale ... despre oameni nebagati in seama... articole care sa-ti dea de gandit... prospetime.
omul
Acesta este omul, de la care putem invata multe, de fapt omul se poate adapta oricarei situatii, mi-e greu sa aud stiri cand oamenii clacheaza ca nu-si pot plati datoriile si se sinucid, nu sunt de acord cu astea, eu, sincer, as putea trai si fara internet, si fara lumina, si fara haine scumpe si fara multe....dar viata nu mi-as lua-o.
Acesta e un om cu adevarat, care ne poate da o lectie de viata.