Viaţa lui Pavel Lupaş s-a împletit cu dragostea pentru lemn. Deşi nu a putut mereu să îşi urmeze chemarea, artistul popular s-a întors, după mulţi ani, la meşteşugul care îi plăcuse în copilărie. Aşa că, de 20 de ani, face tot felul de obiecte din lemn, dar mai ales măşti populare.
"De copil mi-am făcut măşti când mă duceam cu plugul noaptea. Am făcut şi pentru alţi copii de vârsta mea", îşi aminteşte Lupaş de zilele petrecute în comuna Nereju, din judeţul Vrancea, "ultimul sat de pe Valea Zăbalei", cum îl numeşte el. De la sudor la artist popular La acea vreme, copilul nu îşi dedica prea mult timp meşteşugului: "N-aveai timp de stat. Erau vremuri grele. Aveai o mulţime de treburi în gospodărie". Nu a putut nici să urmeze o şcoală populară de artă, aşa că a mers la un liceu agricol din Focşani, iar apoi a ajuns să lucreze în cealaltă parte a ţării, la combinatul siderurgic Oţelul Roşu din Caraş Severin. "M-am calificat sudor şi am lucrat la o întreprindere minieră", povesteşte Lupaş. Pe când avea 25 de ani şi-a schimbat traseul: "Prin '89 am revenit înapoi acasă. M-am căsătorit şi soţia deja lucra în artă tradiţională". Aşa că s-a întors şi el la meşteşug.  OBICEI. Se spune că măştile alungă duhurile rele "M-am întors pentru că era greu de trăit. Nu mai dădeau curent pe la blocuri. Am zis că acasă e oricum mai bine", explică el de ce a schimbat traiul la oraş pe cel de la munte. Anul Nou trebuie să găsească satul purificat "Măştile se împart în două categorii, antropomorfe şi zoomorfe", îşi împărtăşeşte meşterul ştiinţa. Figurile groteşti cu mustăţi, păr şi barbă din blană de oaie au un nas acvilin şi îşi arată printr-un rânjet bizar dinţii rari, vopsiţi în alb. Deşi nimeni nu ar dori să se întâlnească seara pe uliţă cu o asemenea arătare, chipurile teribile de babe, moşi sau draci au de fapt un rol benefic.  Un drac hazliu, creaţie a lui Pavel Lupaş "În munţii Vrancei, măştile se foloseau la sărbătorile de iarnă. Aveau ca scop alungarea duhurilor rele, şi la înmormântare, şi la Anul Nou. Când murea anul vechi şi venea Anul Nou, în noaptea dintre ani, tot satul umbla cu măşti în cap. Şi au ca scop alungarea duhurilor rele, ca Anul Nou să găsească satul purificat", explică Lupaş. Măştile erau folosite însă şi la priveghi: "Când murea un om bătrân de moarte naturală, se mergea cu măştile astea în noaptea de priveghi, tot pentru alungarea duhurilor rele din jurul mortului, astfel încât sufletul să urce fără păcate la cer". Măştile făcute de Lupaş sunt dintr-o bucată: chiar şi dinţii sunt sculptaţi din acelaşi lemn. "Aduc lemnul cum îl iau din pădure. P-ormă îl crăp în două, îl cioplesc pe interior şi pe exterior. Apoi încep să modelez: ochii, gură, nas, unele trăsături ale feţei. O pictez, apoi vin cu blana (piele de oaie cu lână pe ea-n.r.). Îi pun mustăţile, părul, căciula, barba", spune meşterul. Meşteşugul măştilor e transmis mai departe El şi soţia sa au un atelier propriu în casa lor de la Nereju unde îi învaţă pe cei 42 de copii de la şcoala generală din sat să lucreze cu lemnul. Au şi o fată în clasa a XII-a care studiază pictura şi sculptura la Liceul de Arte din Focşani. Totuşi, şi ea îi calcă pe urme: "A învăţat tot ce lucrăm noi şi face şi măşti".  Măştile de capră sau de urs se pun în timpul dansurilor de Anul Nou CITIŢI ŞI: “O vedeam pe mămica şi îmi plăcea să intru cu ea în război” Meşterul care e bolnav în zi de sărbătoare |
|||||||||
|
|||||||||
|
||
Sa-l sperie pe ILIESCU !!!
Pe Ilici nu-l sperie nici D-zeu, nici KGB ca e membru
si e autoimun, nici crimele comise in 1989-1990.
Cred ca acest om curat poate sa-l sperie cu mastile
lui chiar pe dracul ILIESCU ca sa scapam odata.
O placere sa citesc despre (si sa vad) artisti populari
Chiar ma bucur ca aceasta arta se perpetueza. Il felicit din suflet pe Pavel Lupas si pe toti acesti artisti frumosi. Stiu, nu-i asa simplu, arta trece prin stomac (vorba batranului din Maramures). Dar la urma urmei asta inseamna sa fii profesionist, nu? Multa sanatate va doresc P.S. Ar fi fost interesant ca vre-o suta de Romani cu masti de draci sa fie coborat din trenul acela Britanic pe 1 ianuarie 2007, cand credeau ziaristii Englezii ca vor fi invadati de Romani si au gasit UNA BUCATA Roman si el (sau ea, parca era o femeie) cu treburi in acel tren... N-ar strica o gluma de asta chiar si acum ... de anul nou ... o scenariu umoristic inteligent si bine facut, pentru a lua in deradere (prieteneasca) fobia multor Britanici fata de continent.