În mijlocul judeţului Hunedoara trăieşte o comunitate care a reuşit să-şi păstreze valorile şi tradiţiile, în ciuda unei istorii zbuciumate.
O comunitate de câteva sute de secui bucovineni su pravieţuieşte încă undeva între oraşele Deva şi Hunedoara. E vorba despre urmaşii secuilor fugiţi din Harghita şi Covasna, în urmă cu mai bine de 200 de ani, stabiliţi o vreme în Bucovina şi reîntorşi în Banat şi Ardeal, la începutul secolului trecut. Localnicii din Hunedoara le spun, impropriu, „ceangăi” („csango” înseamnă, în limba maghiară, „hoinar” - n.r.). „Ceangăii” din Cristur s-au obişnuit cu această confuzie, dar le explică vi zitatorilor in teresaţi de ce este greşit acest apelativ.Cine are răbdare, poate afla şi cum de comunitatea de aici e singura care a reuşit să reziste şi chiar să se dezvolte în perioada interbelică, dar şi pe timpul comuniştilor. Cum au ajuns la Hunedoara Satul Cristur e situat la mijlocul distanţei dintre Deva şi Hunedoara. Jumătate dintre cei 1.570 de locuitori se declară „secui bu covineni”. La începutul secolului XX, când au început să vină în zonă, s-au stabilit la marginea oraşelor Deva şi Hunedoara. Şi acum, în cele două oraşe mai există cartiere denumite popular „la ceangăi”, chiar dacă acolo nu mai există vreo comunitate de limbă ma ghiară. „Secuii bucovineni au fost confudaţi cu ceangăii fiindcă, după exodul provocat de masacrul de la Săculeni, s-au refugiat în Moldova printre comunităţile de ceangăi ce existau deja acolo, în special în judeţul Bacău. Când au ajuns aici, lumea le-a spus, în mod incorect, ceangăi. La Deva şi la Hunedoara erau cartiere întregi de secui bucovineni. În Deva, chiar apăruseră tensiuni între cei veniţi în 1910 şi cei apăruţi mai târziu. A venit apoi urbanizarea. Li s-au luat casele, iar când au fost mutaţi la bloc, n-au mai fost mutaţi în acelaşi imobil. Asta s-a întâmplat mai ales în anii ´70, la Deva”, spune Istvan Nisztor, un localnic din Cristur, pasionat de istoria strămoşilor săi. Case, la şablon Localnicii din Cristur au fost mai norocoşi deoarece satul lor nu a fost „înghiţit” nici de Deva şi nici de Hunedoara. Ei trăiesc şi în prezent în casele lor tradiţionale, unele rămase neschimbate, ridicate în anii 1910-1912, după acelaşi proiect oferit gratis de autorităţile Imperiului Austro-Ungar. „Întotdeauna, primii plecau secuii săraci. Cei cu copii mai mulţi primeau credite mai mari cu care să-şi ridice o casă. La început, le-a fost extrem de greu pentru că erau nevoiţi s-o ia de la capăt. Unii, în primii ani mai ales, aveau dificultăţi cu plata ratelor la bancă, iar Bucovina devenise pentru ei un tărâm regretat”, mai spune Istvan Nizstor. „În Bucovina, unde am ajuns pe vremea în care Imperiul o stăpânea, nu mai aveam destul pământ de lucrat. Fiecare familie a făcut copii şi şi-a tot împărţit pământul avut. Eu am venit aici pe la 1928. Am plecat cu sania din Bucovina şi-am ajuns cu căruţa. Aici am nimerit o secetă aşa de mare, că intra copita calului în crăpătura pământului”, îşi aminteşte Anna Kozma, în vârstă de 96 de ani, unica supravieţuitoare a secuilor strămutaţi din Bucovina în Ardeal. Boierii şi combinatul „Au fost aduşi secuii din Bucovina şi fiindcă atunci se dezvolta combinatul de la Hunedoara. Secuii din Cristur datorită acestui combinat au reuşit să-şi facă un rost al lor, să-şi întreţină familiile. Lucrau în combinat şi locuiau «la ţară», aşa că viaţa nu le-a fost aşa de grea precum a celor de la oraş. Până să se angajeze însă în combinat, oamenii îşi lucrau pământul lor şi mai mergeau să muncească pe moşiile boierilor din zonă, de aici din Cristur, de la Bârcea, de la Simeria”, explică Iuliana Szabo. Femeia conduce o asociaţie pentru păstrarea tradiţiilor populare ale secuilor bucovineni din Cristur şi, cu ajutorul comunităţii, a reuşit să înfiinţeze un muzeu. În urmă cu patru ani, a schimbat numele străzii, lungi de 1,3 kilometri, pe care locuiesc cei mai mulţi secui. „Înainte se numea strada Coloniei. Eu am propus Consiliului Local Deva (satul Cristur se află în componenţa municipiului Deva - n.r.) să se numească Bucovina. Mi s-a părut cea mai bună variantă”, explică femeia. Au rezistat respingând căsătoriile mixte Istvan Nisztor a făcut o pasiune pentru studiul istoriei strămoşilor săi, iar acum e aproape convins că cea mai mare comunitate de secui bucovineni din Ardeal a supravieţuit la Cristur: „Secuii rămaşi în Bucovina au cam fost asimilaţi. Acum doi ani, am fost în satul din care s-au tras strămoşii mei şi am găsit un singur bătrân vorbitor de limbă maghiară. Când au plecat de acolo, au fost duşi la muncă şi la Dunăre, în zona Ivanovo- Pancevo, unde se construiau diguri, şi s-au populat zone apropiate de Lugoj şi Arad”. Comunitatea de secui bucovineni din Cristur a reuşit să reziste în special prin evitarea căsătoriilor mixte. Nici acum, căsătorile cu un român nu sunt agreate, mai ales de către cei în vârstă. „Problema asta pleacă de la dorinţa oricui de a-şi păstra limba şi obiceiurile sale din strămoşi. Oricine ţine la sentimentul naţional. E ceva normal, până la urmă. De exemplu, nu vrem să păţim cum păţesc unele familii din Spania, ai căror copii merg acolo la şcoală şi învaţă doar în spaniolă şi când vin acasă nu mai ştiu să vorbească româneşte”, conchide Nisztor.  TRADIŢIE. Casele „ceangăilor” din Cristur, făcute după acelaşi tipic  SIMBOL. Numele străzii secuilor a fost schimbat în Bucovina Fotografii: Remus Suciu ISTORIC Cum au apărut „secuii bucovineni”
1910
este anul în care au început să apară primii secui bucovineni în Hunedoara |
|||||||||
|
|||||||||
|
||
Bravo lor!
Auzisem si eu despre acesti "ceangai" din jud. Hunedoara, insa este prima data ca citesc cate ceva despre istoria lor adevarata.
Bravo lor ca si-au mentinut traditiile, diversitatea aceasta face bogatia tarii noastre (sa ma mai mandresc si eu cu Romania, in aceste vremuri in care nu prea sunt multe motive...).
de 2 ori bravo
adata ca au pastrat= nu aveau de invatat din jur,
a 2 oara ca i-au mai civilizat pe cei din jur
@shaman
Shaman bacsi te inseli. S-au stabilit acolo pentru ca le era bine. Cat despre civilizatie, la ce case amarate au, se vede clar ca au fost tolerati de cei din jur... fara a ajunge totusi la casatorie.
sharman bacsi
e vorba de modelul de case toate la lnie nu alandala ca in alte parti ,asta da dovada a unei civilizatii dute in alte parti si vezi cum arata localitatile gen gilau sau floresti,kitch
bucoviina
NU stiam ca Bucovina se intinde pana la Bacau
N-ai inteles: tinutul secuiesc se intinde din Bucovina
pana in Bacau, si mai departe pana la Hunedoara. Glumesc evident. Ai fost ne-atenta: in articol se spune ca oamenii astia (comunitatea lor) s-a stabilit un timp in zona Bacau, dupa care s-au mutat in Bucovina. Au facut turul Romaniei - sunt de fapt niste Romania Trotters (zic asta cu simpatie, bine-nteles). Prin istoria lor fizica si culturala, aceasta comunitate uneste tinuturile Romanesti.
Vorbind de confuzii [1]
Eu sunt ploiestean la origini. Zona din Ploiesti unde am copilarit si crescut se numea popular 'Piata Sarbeasca' (cei din generatia bunicilor si parintilor mei au folosit si inca mai folosesc acea denumire). Punctul central al 'mahalalei' –cum zicea bunica- 'Piata Sarbeasca', este la intersectia strazii Transilvaniei (care duce spre Rafinaria Vega si Bariera Valeni) si a strazii Calomfirescu. In ziua de azi zona face parte din cartierul 'Transilvaniei'. Se pare ca la sfarsitul secululuui XIX, cateva familii de bulgari, de la sud de Dunare au imigrat in Regatul Romaniei (pesemne persecutati sau impinsi de foamete) si dupa o lunga perioada de pribegie s-au asezat la Ploiesti in aceasta zona a orasului. Negustorii din nordul tinutului Prahovei coborau spre Ploiesti sa isi vinda produsele, asadar multi veneau din zona Valeni si desfaceau marfa in aceasta zona.
Piata Sarbeasca si Bulgarii din Ploiesti
Piata Sarbeasca nu era zona din jurul Catedralei Sf Ioan?
Si 2. Acei bulgari au venit pe la 1830, din satul Silven, din Bulgaria, datorita conflictelor ruso-turce.
Ce vremuri!
Nu cred, 'Piata Sarbeasca' nu este zona din spatele Catedralei Sf. Ioan. Cred ca acea zona se numea in trecut 'Obor' pana la constructia Halelor Comerciale Ploiesti, proiect dezvoltat si supervizat dupa planurile arhitectului Toma T. Socolescu in anii '30. Este capodopera arhitecturala si a supravietuit nebuniei sistematizarii. 'Piata Sarbeasca' tine de parohia bisericii Sf. Gheorghe Nou, de pe strada Boldescu. In privinta bulgarilor, cred ca ai dreptate, au venit din regiunea Sliven. Episodul este descris in 'Monografia Orasului Ploiesti', de Mihail Sevastos. Parintii mei pastreaza inca au un exemplar original al cartii aparuta pentru prima data in anii '30. In alta ordine de idei imi place nick-ul tau :-)
Vorbind de confuzii [2]
Bulgarii au fost confundati drept 'sarbi' de catre populatia locala si negustori. Vorbeau o limba slava, in plus se ocupau cu gradinaritul si comercializarea zarzavaturilor. Confuzia a dus la catalogarea zonei drept 'la sarbi' si apoi 'Piata Sarbeasca'. Cu trecerea anilor, bulgarii au fost asimilati.
Vorbind de confuzii [3]
Pe perioda cat am copilarit in 'Piata Sarbeasca' in anii '70, inca mai functiona o crasma veche, in adevaratul sens al cuvantului. Se numea pompos 'La Calul Balan'. Avea o clientela pestrita, duhnea a alcool de la o posta. Parintii si bunicii incercau sa ma tina departe de zona aceea, aveam chiar interdictie de a parasi pe cont propriu perimetrul strazii pe care locuiam. Atmosfera din jurul stabilimentului era incendiara in fiecare seara! Muzica lautareasca si populara la acordeon, rasete, injuraturi, scandaluri, batai intre betivi. Se beau cantitati impresionante de tuica, de rachiu, de vin toate de proasta calitate. La intrare in birt, masini Dacia alternau cu carute trase de gloabe in adevaratul sens al cuvantului.
Vorbind de confuzii [4]
Tin minte ca odata, bunicul m-a luat de mana (nu aveam nici 7 ani pe atunci) si a intrat cu mine in birt. A fost pentru prima si ultima data. Nu stiu ce treaba avea bunicul, probabil sa intrebe ceva sau sa isi cumpere tigari pentru ca am iesit afara dupa nici doua minute. Nu mai tin minte motivul. Dar am ramas surprins de ce am vazut pentru ca si in ziua de azi imi aduc aminte de acea 'aventura curajoasa'. Cu vremea, cu cat ne-am afundat mai puternic in Epoca de Aur, edilii au hotarat modernizarea orasului Ploiesti. Zone intregi cu cladiri in stil eclectic, arhitectura deosebita, au fost rase de buldozere si excavatoare. Au aparut blocuri noi, de culoarea sobolanilor, ca in orice oras romanesc. Zona centrala si-a pierdut din farmecul de alta data, de oras patriarhal muntenesc. Odata cu aceasta initiativa criminala de mutilare a chipului orasului, celebrul stabiliment 'La Calul Balan' din 'Piata Sarbeasca' a fost demolat!
Vorbind de confuzii [5]
In locul crasmei, primaria a construit Tipografia Prahova, loc in care s-a tiparit pana in decembrie 1989 organul de presa local al PCR. Asa a luat sfarsit un colt de istorie vesela al orasului in care am vazut lumina zilei si am respirat toti compusii chimici obtinuti din cracarea petrolului. Azi cladirea tipografiei continua sa existe, este preluata de o intreprindere privata. Atmosfera din 'Piata Sarbeasca' a fost schimbata pentru totdeauna.
Cand aveti drum in Ploiesti si doriti sa vizitati Casa Memoriala Nichita Stanescu (aflata pe strada 'Nichita Stanescu', Nr.1, fosta 'Buciumului', fosta 'General Cernat' – comunistilor nu le-a placut numele de Cernat, suna prea burghez, de tenta monarhista, au schimbat dupa razboi numele strazii in Buciumului!) sa va aminti de povestea mea si sa stiti ca ati ajuns in celebra 'Piata Sarbeasca' a copilariei mele.
Consangvinizare...
"Comunitatea de secui bucovineni din Cristur a reusit sa reziste in special prin evitarea casatoriilor mixte. Nici acum, casatorile cu un roman nu sunt agreate, mai ales de catre cei in varsta."
=======================================
Sa e casatoresti in interiorul unui grup atat de restrans??? O prostie imensa. Toata lumea stie ca consangvinizarea duce la cresterea in proportie geometrica a bolilor genetice.
Ei, se lauda si ei cu specificul lor cultural ...
Ceea ce este bine. Doar ca oamenii ... tot oameni: au impresia ca ei sunt ceva "pur". Vorba de claca a omului simplu, caruia i se ia un interviu. De inteles totusi, de fapt asta este o forma de a-si afirma specificul. E clar ca sunt amestecati; altfel ar fi disparut pana acum, rapusi de boli. In orice caz, e foarte interesant articolul.
Corectie
Localitatea unde a avut loc masacrul se numeste Siculeni (nu Saculeni) si se afla la cca 5 km de Miercurea-Ciuc. Acolo se afla si un monument ce marcheaza masacrul trupelor imperiale austriece asupra localnicilor.
greseala!!!!
Masacrul de la SICULENI l-au comis l turci si nu al Austrieci . Altfel toate cele bune !
raspuns la "greseala!!!"
Nu este o greseala. Este corect: trupele austriece i-au masacrat pe secui la Siculeni. E un fapt istoric.
Toata stima
Sunt etnic maghiar, traiesc in Petrosani si va multumesc pentru acest articol pentru ca de cate ori treceam prin zona imi puneam problema de ce exista placute bilingve in aceasta localitate. In rest toate cele bune comunitatii, multi ani fericiti. Feri