În centrul vechi al oraşului, casele tipice zvelte şi înguste se întind de o parte şi de alta a canalelor. De multe ori, trecătorul se simte copleşit de culoarea roşiatic-maronie a cărămizilor ce îl înconjoară din toate părţile, de la caldarâm la casele cu ferestre arcuite şi obloane.

Piaţa centrală este dominată de două edificii: dacă Biserica Nouă se impune prin turnul său gotic înalt de aproape 109 metri, Primăria construită în stil renascentist abundă în ornamente fastuoase.

Înălţată în 1620, ea a fost ridicată în jurul unui turn gotic din secolul al XIII-lea ce fusese folosit ca închisoare. Exemplul dat de orăşenii secolului al XVII-lea a fost preluat şi în epoca modernă, iar multe dintre casele din centrul istoric, deşi nou-construite, se integrează perfect în arhitectura tipică a orăşelului.


CENTRUL ISTORIC. Piaţa principală a oraşului e plină de cafenele, anticariate şi magazine cu suvenire

Construcţia Bisericii Noi a început în 1383 şi s-a terminat abia în 1510. În urma revoltelor iconoclaste din 1572, biserica romano-catolică a fost transformată într-una protestantă.

În catedrală se află criptele regale, deasupra cărora a fost construit mausoleul lui Wilhelm de Orania (1533-1584). Cel considerat „părintele fondator” al Olandei a fost primul din familie înmormântat aici, după ce a fost asasinat la reşedinţa sa din Delft, Het Prinsenhof.

 

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Wilhelm a condus lupta de eliberare a olandezilor împotriva Spaniei, la finalul căreia Provinciile Unite şi-au câştigat independenţa. În anul 1572, Wilhelm de Orania s-a mutat în Delft, la acea vreme un oraş foarte bine apărat de zidurile sale puternice. Acest moment a marcat începutul legăturii dintre oraş şi familia regală olandeză. De-a lungul secolelor, membrii familiei regale s-au mutat aici, s-au căsătorit în catedralele din Delft sau au fost înmormântaţi în Biserica Nouă.

Wilhelm a locuit la Het Prinsenhof (Curtea Prinţilor). Iniţial, clădirea a fost cea mai mare mănăstire din interiorul zidurilor oraşului medieval, dar din secolul al XVI-lea o mare parte din ea a fost transformată în reşedinţă a prinţului.

În anul 1584, pe scările locuinţei sale, Wilhelm a fost împuşcat mortal de Balthazar Gerards, deşi acesta nu era primul care încera să îl ucidă. Deja de ani buni regele Spaniei, Filip al II-lea, promisese o recompensă de 25.000 de coroane de aur celui care îl va ucide pe Wilhelm. Asasinul său nu a apucat să se bucure de ea deoarece a fost executat chiar în piaţa centrală din Delft, unde acum se află Primăria.

DETALIU. Primăria din Delft se află vizavi de Biserica Nouă


PIAŢA CENTRALĂ. Casele înghesuite în jurul catedralei, cu faţade ondulate sau în trepte, amintesc de Amsterdam

Clădirea în care a locuit Wilhelm a fost transformată într-un muzeu ce prezintă istoria războiului de 80 de ani. Aici turiştii vor vedea găurile gloanţelor ce l-au ucis pe Wilhelm, precum şi o colecţie de ceramică de Delft şi picturi istorice.

Însă dincolo de istoria sa agitată, oraşul a devenit cunoscut în toată lumea pentru ceramica albastră de Delft, care este exportată de Olanda de mai bine de 400 de ani.

În vremea în care Delft a devenit sediul Companiei Olandeze a Indiilor de Est, olarii din oraş au cunoscut porţelanul chinezesc. Au început să îl imite, iar ceramica lor a devenit în scurt timp faimoasă şi a declanşat o adevărată competiţie între meşterii locali.

Scenele orientale pictate în albastru ce decorau ceramica albă au făcut loc treptat şi peisajelor olandeze tipice, cu mori de vânt, câmpii întinse şi canale.

Compania Royal Delft, înfiinţată în 1653, produce şi acum ceramică pictată în întregime de mână. Fabrica poate fi vizitată, iar muzeul său are o colecţie impresionantă de porţelan şi ceramică. Turiştii pot vedea procesul de producţie sau pot încerca să picteze ei înşişi o vază sau o cahlă, ghidaţi de un pictor.


BISERICA VECHE. Pictorul Johannes Vermeer este înmormântat în catedrala de secol XIII. De când a fost construit, turnul său este aplecat de la verticală cu aproximativ doi metri

FOTO: Andreea Dogar