Calea Victoriei, 56. Aici locuieşte trecutul. La Hotel Continental, după 200 de ani de existenţă, ne întâlnim negreşit cu aristocraţia.
Clădirea renascentistă, de pe colţ, vis-a-vis de vechiul Teatru Naţional, frecventată de politicienii şi autorii de opere literare ai sfârşitului de secol XIX, precum Sadoveanu, Titulescu sau Goga, este, în vremurile noastre, o maşină a timpului. Când intri în clădirea, recent restaurată şi deschisă publicului, ai impresia că te afli în acelaşi timp în Franţa, Austria şi Italia. De la 1900. Majordomul îţi ia politicos haina şi chiar începi să te crezi vreun boieraş. Holul generos de la recepţie inundă de detalii încântătoare, care te transpun în epocă. Din când în când, ecranele pe care rulează imagini vechi ale clădirii şi sunetul discret de viori ascuns în boxe te aduc în realitate. "Ideea mea a fost să aleg obiecte care să aparţină epocii în care a fost construit hotelul. Nu aveam informaţii clare despre mobilierul acelei perioade. Dar, ştiam că trebuie să ne învârtim în jurul anului 1880 şi obiectele trebuie să aparţină acelei perioade", mărturiseşte pentru evz.ro Daniela Mirea, arhitectul care s-a ocupat de recondiţionarea şi decorarea clădirii.  Holul recepţiei, decorat cu mobilă de la 1900 Foto: Marinela Raţă Hotelul cochet a fost ridicat în 1886, după planurile arhitecţilor Emil Ritten Forster şi I.I. Râşnovanu în stilul Renaşterii germane. Iniţial, în acelaşi loc, se afla Grand Hotel Broft, după numele unuia dintre foştii chiraşii, Carol Broft. De atunci, parcă ar fi fost gândit ca un boutique hotel, gata să le facă pe plac oaspeţilor cu dare de mână. Clădirea Broft a avut numeroşi proprietari de-a lungul timpului. Potrivit monografiei Hotelului, la 1860, de pildă, o regăsim ca deţinătoare a locului pe Elenchi Cantacuzino. Doamna îl scote la licitaţie în acel an şi îl vinde pentru peste 450.000 de lei lui Toma Bagdat. La rândul lui, în 1862 va înstrăina clădirea lui Garabet Vaniciu, ca, în 1867, hotelul să apară în posesia lui Gheorghe Niculescu, care o cumpărase cu 20.000 de galbeni austrieci. 
Piaţa Teatrului, în secolul al XIX-lea
Foto: Monografia hotelului, fotografia aparţinând colecţiei lui Corneliu Beda Şase pictori români, găzduiţi în vechiul hotel În 1885, ziarele bucureştene anunţau că Hotelul Broft va fi demolat. Abia un an mai târziu va sta aici Grand Hotel Continental, clădirea fiind atestată pentru prima dată cu acest nume într-un meniu franţuzesc de la 1892. Este şi perioada în care proprietarul clădirii devine bancherul evreu Menachem Elias, urmat de fiul său Jacques Elias. Acesta din urmă va închiria periodic hotelul. De pildă, în 1911, antreprenorul I. Steierman se ocupă de clădirea ce avea atunci 63 de camere, săli de mese, şapte pivniţe, prăvălii şi odăi. Acum, hotelul are 59 de camere, distribuite pe trei etaje. Etajul patru este destinat exclusiv celor şase săli de conferinţe, ce poartă numele pictorilor români Grigorescu, Tonitza, Aman, Patraşcu, Luchian şi Pallady. "Clădirea e făcută pe bucăţele şi asta se cunoaşte. Din exterior poate nu se citeşte. A fost făcută şi gândită ca un un hotel, iar pe măsură ce au crescut cerinţele au făcut şi ei camerele. Acum, avem 50 de camere cu mobilierul original recondiţionat, Ludovic al XV-lea, alte nouă camere, dintre care şase contruite acum, în ultimii doi ani, în locul vechii scări de serviciu, ce au mobilier în diferite stiluri: baroque, renascentist, rococo. Toate acest piese au fost achiziţionate de la case de licitaţii din Viena, precum Dorotheum, din Torino, Parma şi diverse târguri de antichităţi", spune Daniela Mirea. Osman Paşa, "prizonier" în hotel Într-o astfel de cameră a stat un important personaj din istorie: Osman Paşa. Când în 1877 comandantul armatei otomane a fost învins în bătălia de la Plevna, a fost luat prizonier. În 1878 a fost adus chiar în Continental, înainte să-i predea sabia Regelui Carol I. "Se spune că Regele, trecând pe Calea Victoriei în fruntea trupelor sale, şi Osman Paşa, aflat la balconul hotelului, s-au salutat îndelung, primul în ipostaza de tânăr învingător, cel de-al doilea ca bătrân învins", se arată în Monografia clădirii, realizată cu sprijinul Muzeului Naţional de Istorie. 
Apartamentul în care a stat prizonier Osman Paşa, acum, utilat cu mobilier renascentist
Camera de zi, în apartamentul renascentist, în care a stat Osman Paşa
Astăzi, oaspeţii care ajung aici sunt, de regulă, oameni de afaceri. "80% dintre clienţi fac parte din segmental bussines şi restul îl reprezintă turiştii", spune Mihaela Ionică, reprezentantul hotelului. Cea mai grea perioadă din istoria clădirii a reprezentat-o perioada "marii naţionalizări", de după 1948, când clădirea a fost închisă. Aici au funcţionat birouri închiriate diverselor instituţii de stat. Restaurantul a fost transformat într-o cantină, iar birtul în magazine anoste, comuniste. Abia în 1954 locul se mai animează. Ministerul Comerţului Interior a reamenajat restaurantul, alături de Cina sau Ambasador, şi astfel, publicul a ascultat aici orchestra Mariei Tănase. La 11 ani după Revoluţie, hotelul, aflat până atunci în administrarea statului reintră în posesia familiei Menachem Elias, mai exact a Fundaţiei care îi poartă numele. Sadoveanu, Rebreanu şi Goga, clienţi fideli Clădirea nu a suferit modificări arhitecturale nici după renovările din ultimii ani, din 2007 până în 2009, finanţate de omul de afaceri Radu Enache ce are în concesiune hotelul.  Grand Hotel Continental, la 1900 Foto: Monografia clădirii, Muzeul Naţional de Istorie "Fiind monument istoric, regulile sunt clare. Am făcut consolidări, căci avea o structură ce nu mai corespundea cerinţelor actuale de protecţie pentru cutremure. Singura concesie a fost să ne lărgim puţin, reproducând faţada originală. Iniţial, hotelul avea acces din Calea Victoriei, cu o recepţie mică, înghesuită. Acum, recepţia e pe Câmpineanu, în locul vechii terase. Am ales să deschidem aici pentru o intrare generoasă", descrie arhitectul Daniela Mirea schimbările făcute clădirii, ce au costat 8,5 milioane de euro. Dacă întrarea în hotel a fost mărită, restaurantul a fost micşorat. Are 54 de locuri, suficiente pentru cină. Aici, în epocă, obişnuiau să ia masa scriitori ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu sau Octavian Goga. George Enescu era şi el văzut adesea la restaurantul Continental.  Strada Câmpineanu, unde se află acum noua intrare în clădire Foto: Monografia clădirii, poză din colecţia lui Corneliu Beda Acum, oaspeţii hotelului, dar nu numai, au un loc şi mai elegant în care să se răsfeţe: clubul amenajat în stil englezesc, cu piese de mobilier ale căror detalii îţi taie răsuflarea şi canapele din piele Chesterfield, achiziţionate de la un vechi hotel din Manchester. Aici, nu te poţi vedea decât cu un trabuc între degete, un pahar de whiskey în cealaltă mână, discutând politică. Piesa de rezistenţă a "colţului englezesc" este un vechi bar englezesc din stejar masic, ce provine dintr-o reşedinţă vieneză.  Mobilier vienez din secolul al XIX-lea şi canapele din piele Chesterfield Lăsăm în urmă clădirea Continentalului, însă, noi tot boieraşi ne credem. Ne-a tulburat sentimentul copleşitor al întâlnirii cu trecutul. |
|||||||||
|
|||||||||
|
||
terasa pe vremea comunista
Am petrecut multe zile si seri acolo si la terasa si in resturant in anii 80-86 inainte sa fug de mizerie. Aveam un prieten ospatar acolo, familia era de secu dar macar el mi-a spus ca sa stiu ca mai toti ospatarii cu vechime aveau datoria de a trage cu urechea. Culmea este ca intrand acolo uitai de toata mizeria de afara, de comunismul jegos, de neajunsuri, pur si simplu cheltuiam toti banii din buzunar cu iubita mea sau prietenii acolo si niciodata nu mi-a parut rau. Parca nu mai vroiam sa ies din acel loc. Vara eram privilegiat ca nu gaseai masa 6 ore daca asteptai, insa prietenul meu mereu ma ajuta sa am o masa si mereu ma fura cu cel putin 200 lei la nota dupa ce ma vedea ca ma simt bine. Aia e, aia a fost, insa a fost frumos. Continental, aproape unicul loc care servea bere Germana Branderburg..something.
Asa e!
Una dintre cele mai bune "circiumi" de pe vremea aia...
(Ptiuu, m-am deconspirat ca sunt "mitic"!)
Continental
Excelent articol. In sfirsit incepem si noi sa ne valorificam trecutul. Continuati cu asemenea stiri pozitive ca sa mai avem si noi ceva motive de mindrie. Felicitari!
aaaaaaaaa
Cred ca era Radeberger Pilsner (Dresden, Saxonia, RDG).
"La vremuri noi,...tot voi !"
Nu-mi aduc aminte cu placere ci cu indiferenta. Conditia de "plebeu" (sociala si/sau economica) nu-mi permitea atunci ( si nici acum) sa frecventez asa un stabiliment. Ciocoime a existat , exista si va exista. O luam ca atare. Dar ce ne facem cu oportunistii si parvenitii ? "Continental -poarta spre trecut" ? Pentru cine ? Inchisa pentru cei mai multi . Atunci si-acum. Nostalgici ? Numai cei care-au beneficiat de poarta deschisa. Si cui foloseste publicitatea asta ? Si cu ce pret ?(dati-mi voie sa fiu putin suspicios, putin circumspect). In rest, numai de bine !
La vremuri noi tot noi?
Sa nu exageram, eu nu eram bogata, nu faceam parte din protipendada, n-am avut niciodata pile si totusi am fost la Continental. Deja ca banchetul de 10 ani de la terminarea facultatii l-am facut acolo. Si este evident ca oricine putea la vremurile acelea sa faca facultate. Totul era sa invete bine. Eu am facut facultatea din bursa si cu o mica pensie de urmas! Iar cine avea facultate, (referindu-ma deci numai la salariile pe care le cunosc) putea sa-si ofere o masa la cel mai scump restaurant (care restaurant nici nu era atit de scump in raport cu celelalte restaurante), totul era ce vrei de la viata. Pe mine, spre exemplu, nu ma interesa sa am tV, masina,
Nu ai dreptate
Eu eram studenta la sfarsitul anilor 80 si am fost de cateva ori pe acolo cu prieteni, nu era deloc ieftin dar nici sa nu-ti poti permite o bere, singura problema era ca de multe ori nu serveau bere decat cu conditia sa comanzi mancare. Si asa e, cand intram acolo, reuseam sa uit de cenusiul existentei noastre de atunci. Marea minune pt care trebuie sa-i multumim lui Dumnezeu este ca nu l-au daramat niste "baieti destepti" si pe locul lui nu a aparut niciun monstru de otel si sticla.
Osman Pasa prizonier in Continental???
Pai, la 1878 nu era Hotelul Broft pe acelasi loc? nu voi singuri spuneti ca s-a construit hotelul Continental la 1886??? m-ati cam derutat...
arhitecti
mie imi pare rau ca nu au fost arhitecti din astia atunci cand au venit diferiti "dezvoltatori" si-au construit monstri din otel si sticla prin oras.
Burghezia COMUNISTA are impresia ca
o CLADIRE ii poate innobila ? Securistii comunisti au pus mana pe valorile unora care chiar au muncit pentru aceste valori - considerand ca li se cuvine sa aiba si astfel de avantaje , de vreme ce atatia ani si-au vanat propriul popor - acuma sa profite si de averile acestuia. Cu sigurantza BUGETUL STATULUI nu primeste NIMIC din EXPLOATAREA acestui HOTEL de LUX de la actualii proprietari.
Gaia, esti ***** gramada!!
fiind proprietate privata ce vrei sa primeasca statul de la ei, in afara de impozitul pe cladire si taxele legate de business??? ce primeste statul din exploatarea prostiei tale?? cu impozitarea prostiei tale ar castiga bine statul roman pe care tu il pupi in dos, gunoi comunist ce esti!
e asa greu de citit si inteles un text?
Care "burghezie comunista"? ... din text reiese ca aceasta cladire a fost retrocedata ( deci e vechea burghezie ) iar Continental e un brand strain ... cel care gestioneaza hotelul nu stiu sa fi fost prin nomenclatura comunista. Deci nu ramane decat vechea si nemuritoarea prostie omeneasca a unora care comenteaza ... Si din nefericire mama acestora e mereu insarcinata!!!
Hotelul e gestionat tot de securisti
Radu Enache, cel a carui firma gestioneaza hotelul, e ginerele unui fost sef al reprezentantei comerciale din Italia, in vremea lu` Ceashca.
Si inainte de `89 a beneficiat din plin de toate avantajele (vila la Balotesti, masina straina etc.).
Dupa lovilutie, FSN-ul lui Iliescu l-a pus director la un institut de cercetari.
Acum e in Top 100.
Nimic nu e intamplator, banii securistilor au fost valorificati cu succes.
Nostalgie
Cladirile acestea vechi, renovate, au un farmec aparte in felul lor, poate pentru ca se deosebesc intr-atat de mult de cele actuale.E bine ca se reuseste conservarea catorva din ele, macar pentru a diversifica peisajul urban de altfel destul de monoton cu actualele constructii. Iar daca statul nu reuseste sa le mentina, mai degraba sa se ocupe privatii, respectand identitatea acestor cladiri.
Specific romanesc
Draga EVZ,
Felicitari pentru acest articol si va rugam ca zilnic sa publicati cate o "pastila" de acest gen. NE-am saturat de mocirla politicieneasca iar acest gen de articole ne mai destind putin
Revenirea la bunele traditii
In epoca comunista Micul Paris devenit "marele Bucuresti(?!) ajunsese sa fie un oras cenusiu. In centru, vechile cladiri se degradau vazand cu ochii, in cartierele noi blocurile deveneau repede cenusii si impersonale.
In prezent se fac eforturi (chiar daca ne gasim in plina criza!) pentru a reda cate ceva din farmecul de odinioara al Bucurestiului.
Orasul are farmecul lui aparte - atat cat a mai ramas! - si ar putea redeveni o destinatie turistica interesanta pentru straini.
Doua lucruri sunt absolut necesare: o vointa politica dublata de un efort financiar pe masura.
La ambele capitole suntem, din pacate, deficitari.
mobila stil
din pacate sia-au dat in petic cu paharul acela de plastic alb (ghveci de flori), care se asorteaza cu mobilierul din anii 1880
Pentru Gaia
Sunt convins ca asa ai facut toata viata,adica sa te uiti peste gard si sa comentezi.Daia nu iti prmiti nimic.Pune mina si munceste si nu mai astepta de la stat,ca ai primit deja prea mult.Cine a muncit inaite de 89 a avut intodeuna ce ia trebuit si sunt convins ca munceste si acum si are mai mult catine!