Înfiinţat în anul 1906, actualul Muzeu al Ţăranului Român "a crescut odată cu ţara", aşa cum povesteşte Vintilă Mihăilescu, directorul general al instituţiei.
La finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, frumoasa clădire în stil neoromânesc a evitat la limită să devină cazarmă a Armatei Roşii. Norocul său a fost însă de scurtă durată. Colecţiile de artă tradiţională au fost scoase din Muzeul de la Şosea şi s-au răspândit prin diferite instituţii: sediul său avea să găzduiască, timp de mai multe decenii, muzee de propagandă comunistă. Contextul istoric s-a schimbat iarăşi după revoluţie. Ieri, muzeul a sărbătorit douăzeci de ani de la reînfiinţare. Evz.ro: Ce s-a întâmplat cu muzeul în perioada comunistă? Vintilă Mihăilescu: Toate transformările acestei instituţii au urmat transformările din societate. După Al Doilea Război, a devenit Muzeul Stalin-Lenin, pentru că asta era puterea atunci, pe urmă a devenit Muzeul Partidului Comunist, pentru ca în anii '80 să devină practic muzeul lui Ceauşescu. A crescut odată cu ţara. Iar aici era spaţiul simbolic central în care partidul se arăta lumii, în care aveau loc consacrările pionierilor. Scopul muzeului: salvarea spiritualităţii ţărăneşti Cum aţi defini identitatea de acum a muzeului? Aici sunt două lucruri. Pentru că sunt şi doi paşi în evoluţia muzeului. Premisa este că un muzeu bun este un muzeu viu. De-a lungul existenţei lui, Muzeul Ţăranului a fost şi este un muzeu viu. Primul pas, cel mai important, fondator, a fost cu echipa Horia Bernea, el a fost mentorul, dar muzeul n-ar fi ieşit aşa cum este fără câţiva oameni din jurul lui, în primul rând Irina Nicolau, dar şi alţii. Ce au făcut? Pentru că muzee etnografice există în multe oraşe din ţară, există şi în Bucureşti, ce are acest muzeu deosebit? Are cel puţin două lucruri total diferite. Are total diferită semnificaţia, şi anume nu este un muzeu etnografic. Titlul „Muzeul Ţăranului Român” este total nepotrivit pentru că nu este un muzeu al ţăranului român. Viziunea este de cu totul altă natură, şi anume este un muzeu al spiritualităţii ţărăneşti. Bernea vorbea de muzeul antropologic, în sensul de tip uman, ideea lui fiind că există o spiritualitate ţărănească de pretutindeni şi de totdeauna, care este un tip uman şi care mai dăinuie şi în noi ca oameni şi pe care un astfel de muzeu poate să o întreţină, să o permanentizeze. Deci ceea ce era de salvat nu era un ţăran sau altul, o ulcică, o cizmă, ci însăşi această spirtualitate etern umană. Din capul locului se iese din spaţiul naţional. Nu e vorba doar de ţăranul român, ci de ţărănitatea de oriunde. Irina Nicolau spunea „din Tibet până în Anzi”. "Nu este un muzeu în care iei notiţe, ci un muzeu în care cazi pe gânduri. Dacă le ai." În al doilea rând, expresia estetică a acestei viziuni este de cu totul altă natură. Dau un singur exemplu. La intrare în prima sală este pomul vieţii, deci un copac, cu nişte cruci în el, ceea ce se regăseşte încă în Vâlcea, dar după aceea este un covor care nu merge împreună cu pomul de niciun fel, o rochie de mirească care pluteşte în nişte ouă de Paşte, deci o serie întreagă de elemente pe care niciodată nu le veţi vedea într-un muzeu etnografic împreună pentru că ele nu sunt legate între ele în contextul vieţii cotidiene. Toatea astea sunt puse împreună ca într-o instalaţie artistică, pentru a sugera ceva, pentru a sugera ceva fundamental, relaţia viaţă-moarte-fecunditate. Dar mijlocul artistic de expresie nu este acela al vitrinelor: aici avem costume, aici avem ceramică, ci este o articulare, ceea ce se cheamă o instalaţie. Că poate să placă sau nu, asta e arta. Unora le place, altora nu. Viziunea este transnaţională, deci ieşim total din etnografic, din naţional, iar expresia acestei viziuni este una foarte postmodernă, foarte actuală, ieşim din secolul XIX, care este stilul general al muzeelor de etnografie de la noi din ţară. Din punctul de vedere al viziunii şi din punctul de vedere al expresiei, este într-adevăr total diferit. Şi de aceea acest muzeu a fost singurul din România care a primit acest mare premiu din ’96 (European Museum of the Year Award - n.r.). Pentru că era altceva. Nu este un muzeu didactic, în sensul că doamna dirigintă ţi-ar atrage atenţia cu degetul că acum iei notiţe. Nu este un muzeu în care iei notiţe, ci un muzeu în care cazi pe gânduri. Dacă le ai. Ce ajută la acest lucru este că faţă de alte muzee, nu există etichete. Pentru că de obicei ai exponatul ăsta şi dedesubt etichetă. În acest muzeu nu există niciun fel de etichetă, niciun fel de trimitere în spaţiu şi în timp. Majoritatea sunt româneşti: aici trăim, de aici avem obiectele. Dar nu are nicio importanţă că ele sunt sau nu româneşti, din secolul XX sau XVIII. Pentru că ele toate ilustrează acelaşi lucru.  "Nimeni nu a pus mâna pe sufletul ţăranului etern, nu l-a văzut nimeni" Dau un exemplu. E un perete cu ceramică. Toate muzeele au o sală cu ceramică: de Horezu, de Marginea, şi aşa mai departe. La noi, pe acest perete, sunt străchini de pretutindeni, cu niciun fel de referinţă, care sunt de acum trei zile sau de acum trei sute de ani. Pentru că ele, estetic, ţin de această manualitate ţărănească, veşnică, ce poate să fie similară şi în Tibet şi în Anzi. Şi mai completez cu un lucru. Nimeni nu ştie din public că noi schimbăm periodic aceste străchini. Pentru că ceea ce rezultă e acelaşi lucru, chiar dacă ele în sine, individual, nu mai sunt cele de acum un an. E ca şi o muzică, o simfonie: poţi să o auzi pe scenă, poţi să o auzi în căşti, la radio. Tot aia trebuie să iasă. Chiar dacă mijloacele sunt diverse. Trebuie să rămână o sugestie, pentru că nimeni nu a pus mâna pe sufletul ţăranului etern, nu l-a văzut nimeni, e o reprezentare, o visare, şi atunci o visare o sugerezi, nu o calculezi cu notiţe dedesubt, „visarea 13 din data de...”. Publicul înţelege această viziune? Da. Se întâmplă de multe ori să întrebe „de ce nu aveţi etichete?”. Şi atunci sunt trimişi la colţul documentar, pe care îl are fiecare sală, unde se găsesc imagini, referate, studii. Poţi să stai pe un scăunel şi ai în tot felul de plicuri şi traiste ţărăneşti documentaţie, trimiteri, fotografii. Fiecare cameră are un colţ, dar unde nu te obligă nimeni să intri. Noi nu facem pe dascălul, să punem publicul pe coji de nuci dacă nu citeşte ce trebuie. Deci e altă relaţie cu publicul. Muzeul de la Şosea, un soi de "pasăre-mamifer" În prezentarea instituţiei se spune că muzeul e deschis la prefaceri până la a-i scandaliza pe muzeografii clasici. Pentru muzeele etnografice, această referinţă concretă este foarte importantă. Această referinţă în primul rând la naţional. Muzeele etnografice sunt muzee ale culturii noastre populare. Şi atunci un muzeu ca acesta are menirea să pună în scenă valorile naţiunii şi atât. Muzeul Ţăranului nu dă cu tifla naţionalului, pentru că pentru unii străini chiar apare ca un muzeu foarte naţionalist. Jocul e interesant, deoarece poate părea foarte ancorat în ţărănesc. Dar e acest joc între naţional şi general uman care nu e pe gustul etnografilor şi al muzeografilor clasici. Pe de altă parte, discursul muzeografic este total anapoda: cum pui oul cu pomul şi cu vaca, de ce le pui împreună, că ele ar trebui să fie fiecare la locul lui! Orice ştiinţă face clasificări: astea sunt păsări, astea sunt mamifere şi vine unul şi face pasărea-mamifer. Păi nu se poate! Bun, ştiinţific nu se poate, dar artistic poţi să faci ce vrei dacă are sens. MŢR-ul, din acest punct de vedere, este o astfel de struţo-cămilă, care încalcă regula că struţul e struţ şi cămila e cămilă - ceea ce place unora şi îi nelinişteşte pe alţii. Un pas pe care puţine instituţii îl fac: de la muzeul-templu la muzeul-forum Sloganul dumneavoastră este „Actual din 1906”. Ce aţi făcut pentru a rămâne actuali? Am făcut ceea ce în muzeografia internaţională se numeşte de multă vreme trecerea „de la muzeul-templu la muzeul-forum”. Adică ieşirea din discursul didactic, pedant, din templu: aici sunt moaştele sfântului patrimoniu, vorbiţi încet, vă descălţaţi şi vă ţineţi respiraţia, la un muzeu care să fie un forum. În jurul acestei expuneri permanente şi a nucleului dur al muzeului a început să crească, precum foile de ceapă, o serie întreagă de activităţi, de interfaţă cu publicul, sau cu publicuri cât mai diverse, cu accent mai ales pe tineret, pentru că aici e o principală problemă: tinerii nu sunt foarte interesaţi să meargă la muzee. Or, ei sunt cei mai importanţi. Trebuie să vorbeşti aceeaşi limbă, că altfel asta e, dacă te închizi în templu, nu vin foarte mulţi tineri. Avem această a doua latură de deschidere spre public, şi mai ales spre cel tânăr, printr-o serie întreagă de activităţi complementare: clubul, cinematograful, târgurile. Avem activităţi cu copii, ateliere, care sunt creative, se pot schimba de la un an la altul, şi care mizează pe acestă dinamică şi interacţiune permanentă. Din acest punct de vedere, nu sunt foarte multe muzee-forum în România. Încă predomină la noi statutul de muzeu-templu şi morga corespunzătoare. Din păcate, nu am putut, din motive stupide de trafic, să intrăm în circuitele turistice. Dintr-un motiv foarte simplu: autocarele nu au unde să parcheze. Şi atunci, de câte ori am pus problema, ne-am lovit de această chestiune: dacă venim cu un autocar, unde îl parcăm? Şi atunci, nefiind în circuitele turistice, normal că pierdem foarte mult, cantitativ. Muzeul Ţăranului, o "erezie" pentru muzeografia ortodoxă Ceea ce am încercat şi s-ar fi putut, dar din păcate s-a dezumflat, a fost propunerea, făcută acum trei ani de zile, să facem o linie de autobuze, ca în toate capitalele mari, care să te lase în faţa celor zece muzee mari. Obţinuserăm şi maşinile, obţinuserăm şi binecuvântarea ministerului, şi când să se pună de comun acord primăria cu ministerul, nu au mai putut. Ăsta ar fi fost un lucru simplu ca oul lui Columb. Aduce bani, nu cheltuie bani. La cât de mare e traseul, n-ai nevoie de multe autobuze, totul e simplu. E foarte eficient, genul de „win-win”. Când aţi primit, în 1996, European Museum of the Year Award, preşedintele trustului EMYA, Kenneth Hudson, a declarat că Muzeul Ţăranului Român va ajunge să aibă o influenţă internaţională. A reuşit? Culmea e că poate are o mai mare influenţă internaţională decât naţională. Internaţională, în măsura în care într-adevăr, a făcut ceva vâlvă, sunt experţi care vin special să viziteze muzeul acesta. În orice caz, în lumea experţilor europeni e cunoscut şi influent, într-o anumită măsură. Ceea ce nu am reuşit, cred eu, este să fim influenţi pe plan naţional. Deşi suntem respectaţi, în orice caz oficial, nu cred că am reuşit să influenţăm foarte mult gândirea etnografică şi muzeografică din ţară. Dar muzeul are în mod cert un mare număr de "fideli" în toată ţara.  În continuare Muzeul Ţăranului este privit ca o erezie faţă de un crez foarte ortodox, un crez de ortodoxie estetică. Ceea ce e de pus pe gânduri. Nu mă refer la concurenţă între instituţii, ci la o ortodoxie muzeografică încă în vigoare, care datează însă cam de un secol şi jumătate şi poate ar fi bine să o revizuim. Cât de interesaţi mai sunt orăşenii de cultura tradiţională? Din ce în ce mai mult. Da, poate să pară paradoxal. După o perioadă de dezinteres destul de general, în ultima vreme, interesul pentru tot ce considerăm a fi tradiţie este în creştere. Şi este firesc să fie aşa. Pentru că, pe de o parte, vine după o trivializare şi o limitare serioasă a tradiţiilor, cu tot ce a însemnat „Cântarea României” şi interdicţia de a fi religios, după o sărăcire drastică a accesului la tradiţii. E normal să crească iarăşi apetitul, cum a crescut din nou apetitul religios. "Pofta de tradiţii va creşte" Pe de altă parte însă, tradiţiile sunt legate de identitate, de o căutare a identităţii, şi identitatea nu poţi să o simţi fără o raportare la trecut. Totdeauna o integrare a trecutului este vitală pentru societate. În plus, această schimbare masivă care a însemnat ‘90, ne-a cam derutat la nivel de societate. Şi întrebările implicite „cine sunt”, „de unde vin” şi „unde mă duc” încep să aibă, absolut firesc, un ecou mult mai profund. Am devenit o ţară a festivalurilor. Numărase cineva la un moment dat 170 de festivaluri într-o singură lună. Festivalul cepei, al brânzei, al clătitei, al şobolanului local, tot ce vreţi şi ce nu vreţi, dar sunt elemente identitare pentru că se întâmplă undeva, se adună lumea în jurul cepei şi e o trăire identitară. Pe de altă parte, uitaţi-vă ce se întâmplă exponenţial cu produsele zise tradiţionale. Sunt zeci de astfel de târguri, de magazine, şi lumea se înnebuneşte să mănânce tradiţional. Ce garanţie ai? Nici o garanţie, dar poate e. E vechi, e ca pe vremuri, ca la mama. Bun, ceea ce face parte din acelaşi proces de revalorificare a trecutului. Acest lucru va creşte şi oferta începe să crească şi atunci ai de unde să alegi. Că degeaba mă duceam eu la supermarket să întreb dacă au brânză de burduf, că n-aveau. Acum, culmea, au început să bage pentru că a început să fie cerere. Pe acest mecanism mă bazez când spun că, în mod paradoxal poate, apetitul, dorinţa, pofta de tradiţii va creşte şi nu scădea. Mai există industrie casnică în lumea satului? Industria casnică mai există şi se dezvoltă în măsura în care este bine plătită. Adică sunt zone şi gospodării unde nu numai că n-a dispărut, ci dimpotrivă, s-a dezvoltat. Pentru că a intrat pe piaţă şi pentru că anumite produse sunt bine vândute. Şi dacă o să câştig din chestia asta, bineînţeles că o fac. Dacă nu câştig, de ce? Ca să vină etnograful de la oraş o dată la treizeci de ani şi să zică „vai, ce frumos!”? Între timp eu am murit de foame. Pe scurt, tradiţiile au intrat pe piaţa turistică: şi românii, şi străinii cumpără. Maramureşul e un caz clasic. Oamenii aceştia trăiesc din acest turism, trăiesc din această piaţă de tradiţii. Sigur că într-o zonă care este nevizitată, pierdută undeva unde nu vine niciun turist, această "industrie domestică" este mult limitată sau inexistentă. "Dacă cineva joacă căluşul, îl şi plătesc. Dar nu mai e acelaşi lucru, joacă pentru că îl plătesc eu" Cât de bine se păstrează tradiţiile, la momentul actual, în satele din România? Societate ţărănească în sensul tradiţional al cuvântului nu mai există. Şi a început să se dizolve de multă vreme. A început să se dizolve cu industrializarea şi urbanizarea şi apoi cu migraţia. Despre ce ţăran vorbim şi de ce tinerii ţărani care trăiesc în Spania, Italia sau Germania şi vin de Paşte şi de Crăciun acasă, de ce ar avea ei aceleaşi practici strămoşeşti? Nu au cum, nu au de ce. Deci aceste practici, aceste obiceiuri, dispar. Este absolut firesc să dispară. Pe de altă parte, tocmai pentru că dispar, tocmai pentru că nu mai sunt ţărani, moştenitorii ţăranilor, aceşti migranţi le reinventează, le redescoperă, le revalorizează - doar că acum nu le mai practică, ci le pun în scenă. Noi nu mai chemăm căluşul când se întâmplă ceva, ci facem festivalul căluşului, care e altă poveste. Ritualul căluşului se face cu anumiţi oameni, într-un anumit moment şi loc, că aşa era obiceiul, aşa avea rost pentru ţărani. Mai există căluş astăzi? Ritualul aproape că nu mai există. Festivalul există cum n-a existat niciodată, mai înfloritor decât oricând. Ritualul căluşului se mai regăseşte în două-trei locuri în toată ţara, dar spectacolul căluşului e din ce în ce mai înfloritor, mai dezvoltat, mai iubit, şi a devenit şi patrimoniu UNESCO. Într-un fel, da, tradiţiile au murit pentru că a murit această societate, în alt fel au renăscut pentru că societatea noastră, inclusiv orăşenii, au nevoie de căluş. Mie îmi place să mă duc să văd căluşul, deci dacă cineva joacă căluşul, îl şi plătesc. Bun, dar nu mai e acelaşi lucru, joacă pentru că îl plătesc eu. Şi un căluş foarte frumos, dar nu mai e căluşul ăla care se făcea ritualic, cu frică de Dumnezeu. |
|||||||||
|
|||||||||
|
||
1)o sugestie, pentru ca nimeni nu a pus mana pe sufletul taranului etern, nu l-a vazut nimeni, e o reprezentare, o visare, si atunci o visare o sugerezi,
["SUFLETUL SATULUI
Copilo, pune-ti mainile pe genunchii mei,
Eu cred ca vesnicia s-a nascut la sat.
Aici orice gand e mai incet,
si inima ti zvacneste mai rar,
ca si cand nu ti-ar bate in piept,
ci adanc in pamant undeva.
Aici se vindeca setea de mantuire,
si daca ti-ai sangerat picioarele,
te asezi pe un podmol de lut.
Uite, e seara.
SUFLETUL SATULUI falfaie pe langa noi,
ca un miros sfios de iarba taiata,
ca o cadere de fum din stresini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte inalte."]
Traditii taranesti din Baragan
Sa modelezi capul copilului la nastere ca sa nu fie in colturi, sa ii faci descantec de deochi cand e bolnav, sa ii zici un descantec si sa ii faci frectie cu otet si ulei cand e anemic, sa ii legi picioarele ca sa nu fie cracanat, sa arzi tamaie in casa ca sa nu intre spiritele rele, sa platesti o vrajitoare colorata ca sa iti blesteme dusmanii sau ca sa ti se marite fata si sa fie fertila, sa umbli cu paparuda si sa stropesti pamantul cu sange de pasare sau oaie ca sa vina ploaia....si cate si mai cate "obiceiuri traditionale" din Baragan toate distruse de progresul civilizatiei. Ce vremuri, ce vremuri!!!!
1)taranii, taranitatea-romanitatea si comunismo-fesenismul "bashit" de dupa regalitate.
taranul roman regal, asa cum il ataci tu plin de perseverenta urei anormale a afectului unui Feherzeuso-morbid-ranchiunos de"securist bashit", taranul roman al epocii regale a fost eroul preferat al clasicilor nostrii literati sau pictori printre care pana si al aristocratului de origine danezo-norvegiana nascut simbolic intr-un 10 mai regesc 1897 la Sankt Petersburg, Geoge_baron LOVENDAL,un Leonardo al Bucovinei, fugit de revolutia bolsevica si "creatorul celei mai cuprinzatoare tipologii artistice a taranului roman ["(C.Severin, spune ca portretul enigmatic al tanerei taranci Ana Maximet din Mahala-Cernauti, supranumit Madona Bucovinei, expus in 1937 in vitrina magazinului de muzica Orfeu din Buc a perturbat circulatia de pe Calea Victoriei datorita multimii de curiosi care doreau sa o vada). "Tata spunea ca taranii acestia au cladit tara, ei sunt parintii intregului popor;sa-i iubim si sa-i respectam mai mult decat pe politicieni, spune fica pictorului"]
2)BARON LEVENDAL,initiatorul Muzeului Satului, Salvatorul Manastirilor Bucovinei
puteai in loc sa-ti afisezi ura pt romanism(asta inseamna ura ta contra taranilor, ura contra romanismului, sau ai ramas cu ura asta inca din timpul camapaniei de colectivizare fortata cand rezistenta baraganenilor contra comunismului v-a turbat)puteai sa faci tu in locul meu efortul pt forumistii mai comozi sau prea ocupati sa caute in alte surse de informare sau pe google alte date despre taranism pt a cinsti si completa articolul ziaristei, spunand ceea ce C.Severin adauga in eseul sau ca baronu Levendal a fost initiatorul Muzeului Satului din Bucuresti caruia i-a ales si locul, ulterior implicandu-se si Dimitrie Gusti si scriitorul Victor Ion Popa.Baronul e salvatorul manastirilor Bucovinei.El spunea ca"acolo e o concentratie de suflet o esenta a spiritului, traditia straveche a tuturor neamurilor Europei pastrandu se acolo"(C.SEVERIN).Romanii nu stiu de el deoarece dat fiind originea sa nobila, sceleratii psihopati ai bolsevismo-securismului l-au ostracizat.
Suntem cunoscuti in lume datorita a 2 mari capodopere despre TARANI(ION al lui REBREANU si MOROMETII deM.PREDA)precum si monstruozitatea romanului securist descris de HERTA MULLER
ION, nu e o fictiune, Securitatea criminala descrisa de H.MULLER nici atat, ba mai mult tarani ca Ion, urmasii lui nu seamana cu el deoarece securitatea de care vorbeste de premiul Nobel, Herta, i-a clonat, i-a dresat , a nimicit sufletul taranului roman, l-a otravit de fapt, creind din Ion al lui Rebreanu de odinioara OMUL NOU din Duminic Orbului, de la referndum, acei 5 milioane de oamnei noi bashitzi ce au ciuruit alte milioane de clonati kgb-isti, astfel ca romanii normali regali de odinioara sunt redusi la o insula de doar 14%.Securitatea nu e o fictiune, conduce economic si politic tara, ION nu a fost o fictiune deoarece Rebreanu s-a inspirat dupa fapte si intamplari reale:la hotarul satului Prislop ,Rebreanu a fost surprins cand vazu un taran cum se apleca sa sarute pamantul ca pe o ibovnica, sau cand un taran instarit isi bate unica fica Rodovica,deoare a gresit cu un Ion sarantoc, ca de gresea cu unul instarit se aranjau lucrurile etc.
La tara orice obicei se plateste
Vine cu plugusorul trebuie sa platesti, vine cu sorcova platesti, vine iar cu plugusorul a doua zi iar platesti, vine cu steaua platesti, vine celalalt cu boboteaza scoti banul. Hai sa lasam poezia de o parte si sa vedem satul mioritic asa cum este.
erata)precum si prin descrierile HERTEI MULLER despre monstruosii securisti romani
romanii clonati de bolsevism, ROMANII SECURISTO-COMUNISMO-CEAUSISTO-FSN-ISTI, calaii neamului romanesc, tortionarii taranimii in anii cumpliti ai colectivizarii fortate prin decimarea lor la canalul mortii in special. Tot ca o mare si ireparabila monstruozitate e aceasta clonare MASIVA a populatiei tarii prin metode coercitive de regula(frica paralizanta, infometare,pierderea constiintei vanduta pt functii, pactul cu diavolul securist pecetluind acest tip nou de roman de azi, roman inversunat antimonarhic, anti-tot ce a fost el romanul inainte de a apare securitatea,creatia lui STALIN si a presedintilor ce au urmat ca sefi de stat in locul celui de o vesnicie legitim la romani:REGELE CONSTITUTIONAL, arbitrul apolitic echidistant, parintele intregii natiuni!
si ai vrea sa nu dai nimic copilasilor alora care inca nu au ajuns ca tine ca pt un mic si o bere sa votezi SECURITATEA!
ce imbecilitati poti spune mai asta cu nic de plagiator infect! se cunoaste ca esti spalat de creier de catre bolsevici, nu ai nici un simtamant uman in tine, asa de strain esti(in sensul de venetic ).Dece nu ai curajul sa ti afisezi nicul tau firesc caci se stie cine esti!Tocmai ca la adapostul acelei umbre de nic ad hoc sa spui stupiditati.Da ti drumul si la josniciile de rigoare pe care afectele tale greu stapanibile, deja in fierbere, sunt pe cale a erupe
ZEUS uitasi de proteinele animale ce ziceai?(Otet aromat frectie.Administrare:Frectii,inhalatii: o lingura otet la un litru de apa fiarta)
actiune:revulsiva, antiseptica, antiinflamatoare 2)Frectii cu ulei de nuc pt Matreata(cu 1/2 de ora inainte a se spala se maseaza cu uleiul de nuca parul, apoi se acopera cu un prosop oparit si stors sa actioneze asupra radacinii apoi se spala parul cu un galbenus de ou si apoi limpezirea cu otet de mere sau din fructe de padure) 3)Frectii cu ulei de masline(prietenul ficatului-1lingurita dimineata sau seara) In cazul algiilor reumatismale, a nevritelor sau a entorselor se fac frectii cu ulei amestecat cu usturoi dat prin razatoare - o capatana de usturoi data prin razatoare pentru 200 g ulei de masline - si lasat la macerat 2-3 zile;bun si pt demachiaj. Contra caderii parului se fac frectii ale pielii capului cu ulei seara, timp de 10 zile.Capul trebuie invelit in timpul noptii; etc(vezi bodyalchemist)
celui care nu are habar de frectiile cu otet si uleiuri
esti tampit nene! se cunoaste ca esti SECURIST dinamovist, ti-ai tras nicul de REDNIC!
Pacat ca traditia se uita
Comunistii ne-a stricat taranul si l-a facut CAP-ist
ateu ca Iliescu si ai lui, Mos Gerila in loc de Craciun
manele in loc de muzica populara adevarata, tot felul de corcituri si falsificari. Musulmanii-s mai consecventi si isi tin traditiile mai cu incapatanare
si bine fac caci raman puri ca la inceputuri.
ai ceva dreptate
Insa,daca ne uitam la musulmani,nu prea e bine sa ramai "ca la inceputuri",cum zici tu:femeia la ei e un fel de animalut de casa,are tot felul de restrictii care n-au ce cauta in sec.21.Sa pastram doar ce-i bun din traditii.
Pentru Mitrea Cocor taranul anticomunist
Nici boierii,nici burghezii,nici comunistii si nici macar revolutionarii neo nu au reusit sa strice sufletul si mintea taranului roman .
Acum ca sa fie taran "adevarat" si traditional romanul din mediul rural trebuie sa fie platit bine sau sa fie baut bine .....astfel poate uita de politica,de comunistii care i-au furat cantecele si fanul in care facea sex cu colega sa de scoala primara....de guvernele postrevolutionare care conduc tara manelist ...ceea ce le doresc si romanilor ..cu dedicatie speciala ....
Cand un taran traditional ajunge manelist si bogat prin gargara politica sau prin munca in UE ...el devine doar rural manelistocrat sau politician urban manelistocrat.....Restul raman manelisti rudimentari dar nu traditionali (pentru ca asta vine in timp) ....dar toti de mai sus raman niste tarani ...prin origini ,minte si instinct.......
Ura Cocorul meu....taranul e pe camp.....
E-n toate ce sunt ,si-n cele ce maine vor rade la soare ...........Suntem in Romania lui 2010
2)Blaga a pus mana pe sufletul taranului roman si etern, a simtit "_Sufletul Satului_" in _"Marea Trecere"_
Blaga opereaza in Poemele Luminii cu sintagme si concepte pe care taranul etern le traeste din totdeauna:"nemarginirea_streasina curata a vesniciei_inaltul_vapaia_albastrul prea senin_marile necunoscute_"(Cand in lanul de grau galben tanara taranca a lui Grigorescu "strange cu privire snopii de senin ai cerului si canta" cel ce priveste dintre maci"numai trup, numai lut"cum credeti ca se simte?:"_Ea canta si eu ascult,Pe buzele ei calde mi se naste sufletul" Timpul, in poezia, Vara din ciclul Pasii Profetului, atipeste si el simbolic intre flori de mac("pamantul intreg este numai lan de grau si cantec de lacuste/In soare spicele de grau isi tin la san gauntele/ca niste prunci ce sug/Iar timpul isi intinde lenes clipele/si atipeste intre flori de mac/_La ureche-i tziraie un greer")
3)"Dati-mi un trup voi muntilor"_
Nu-i vedeti oare sufletul lui Ion al Glanetasului lui Rebreanu imbratisand pamantul pentru a-i auzi bataile inimii astepatand semne mistice din respiratia terei, din adincurile ei.[("N-avea sa mi spuna nimic pamantul?Tot pamantul acesta neindurator de larg si-ucigator de mut, nimic?)sau straigatul din Vreau sa joc("Pamantule, da-mi aripi:/sageata vreau sa fiu, sa spintec nemarginirea) ptk apoi sa se simta diferentiat de restul universului, cere muntilor, pentru STASNICUL LUI SUFLET, alt trup deorece trecatorul trup e prea stramt:"(Dati-mi un trup voi muntilor/marilor/dati-mi alt trup sa mi descarc nebunia in plin/Pamantule larg fii trunchiul meu/ fii pieptul acestei naprasnice inimii/prefa-te-n lacasul furtunilor, cari ma strivesc/fii amfora eului meu indaratnic")]Feher si Morbius sper ca aveti ce comenta in conformitate cu sindroamele afectelor voastre hiperperseverente!
4)Sufletul Taranului roman regal, descris de clasicii nostrii, simtea fara sa stie sa explice, miscarea monadelor_Lauda Somnului! cum spuneA CEL CE _"CAUTA APA, DIN CARE CURCUBEUL ISI BEA FRUMUSETEA SI NEFIINTA"
(_"Noapte. Subt sfere, subt marile/ monadele dorm/Lumi comprimate/lacrimi fara de sunet in spatiu/monadele dorm/Miscarea lor_lauda somnului"_) .Sufletul acela pe care nu l a vazut nimei, al taranului etern, al taranului cu frica lui Dumnezeu cum se spune, cum era taranul roman de odinioara, neclonat, ne falsificat, l-a simtit si descris, cred eu, involuntar Lucian Blaga ptk pt taranul de atunci insasi privirea boltii instelate era un ritual, mistic, plin de incarcatura magica, in care, intuitiv privind spre interior(suflet), astepta ca zarea pleopa sa si inchida, asteptandu-si propriul amurg,noaptea si durerea sa i se intunece tot cerul ca sa ("_rasara-n mine stele/stele mele/pe care inca niciodata nu le-am vazut! ")Sufletul taranului etern e mitic prin acea religiozitate adanca reala, pura prin care putea sa mute si muntii din loc(dar muntii-unde-s? muntii pe care sa-i mut din cale cu credinta mea?.....")
Evident ca infloresc obiceiurile platite
Doresti o slujba oficita de securisti BOR trebuie sa platesti. Vrei sa te protejezeze punjabistul Haliodor Manolea cu flacara violeta trebuie sa platesti. Ce sa inteleaga tanara generatie din traditiile acestui popor cand barcagiul si prostanacul au apelat la serviciile unui vraci voodoo. Ca sa nu mai vorbesc de sefa de la Crucea Rosie mioritica Mihaela dragostea mea.
se pare...
ca noi romanii care ne mandrim a fi o insula latina care a dainuit aici de mii de anii,vom dispare in amalgamul de europenism economic...cu tot cu istorie ,traditii,obiceiuri de vreme ce importam tot dela mancare la vorbire...
noroc ca mai intervin straini sa salveze ceva din stravechea noastra vatra culturala distrusa in mare parte de invazia lacustelor bolsevico-securisto-feseniste
asa cum Baronul George Levendal a salvat manastirile Bucovinei, printul Charles de U.K. se implica in conservarea patrimonului cultural al TRANSILVANIEI . Printul Charles este patronul a doua organizatii care sunt active in Romania.The Mihai Eminescu Trust cu sediul la Londra, responsabil de lucrari de restaurare substantiale in Transilvania, in principal, in apropiere de Sighisoara. Mai multe sate au beneficiat de o coordonare de restaurare. MEC a fost fondata si este regizat de Jessica Douglas-Home. MET a a avut un rol esential in influentarea guvernului securist sa renunte la planurile pentru crearea de distractii prin tampenia aia de DRACULA LAND.Printul, daca avea in Romania cadrul regal de alta data ar fi fost implicat cu si mai mult efect si alaturi de el atatia alti printi ai celor 9 tari regale candva surorile noastre.
omul sfinteste locul
nu ajunge sa avem muzeul taranului roman la Bucuresti, spune mult despre munca muzeografilor si nimic despre oamenii care locuiesc acum in sate...imi amintesc ca am vizitat un muzeu al civilizatiei taranesti "museo della civilità contadina" intr-un satuc de 200 de persoane a Montechiaro D'Acqui, un muzeu facut mai mult din dragostea oamenilor care locuiesc acolo dar care atrage multi turisti, fiind semnalat chiar si in ghidul Touring Club Italiano.
credit?
apropo de obiceiuri platite, luati un dictionar si uitati-va ce inseamna in limba romana "credit". Altceva decat ce ati pus voi sub poze.
Securistilor Feheehe-zeulika si Morbidica le-a cazut fata, sunt Groggy
tacere prevestitoare de.... moarte? sunt in coma, au chemat salvarea, salvarea SRI-iului desigur! Ei, au regim special, ca si Plesitza care si-a dat obstescul sfarsitul de tortionar, tot acolo, in sanatoriile SRI! Feherzeulika, Morbidus, fii ploshnitzelor, nu fiti morbizi ca o sa va para rau! Ce ne facem fara voi?Macar o ultima vorba de adioooooo!
ce sa mai moara astia ca deja sunt suflete moarte!
nu-i asa Morbidus? Ia zi tu ca le stii pe toate ca la carte ca doar esti CITITOR 1, cititorul nr 1 al forumului. Ai la activul tau tomuri intregi citite pe nerasuflate, plenarili pcr si toati directivili din Scanteia din prima zi a aparitiei ei nu-i asa? Cate volume or fi fost?!!!!Ce minte avusi si mai ai inca, se vede cu ochiul liber!Zeus te adora, impreuna sunteti "DUO ZMUKY".Cum ziceati ca se cheama doctorul ala psihiatru pe care Yon nu-l stia dar va trateaza pe voi?
sa nu mori Fehere ca si tu esti roman bun ca si Plesita
parca zicea cineva asa, i-am uitat nickul! Poate mi-l amintesti tu, zeus?
" sediul sau avea sa gazduiasca, timp de mai multe decenii, muzee de propaganda comunista"
aveti putintica rabdare ca o sa se revina la traditie si o sa gazduiasca propaganda bashita curand, curand, deoarece nu ne intereseaza pe noi, securistii capitalisti de azi, sa se trezeasca adormitii de tarani la realitate! Noi suntem boierii, sa se stie!
taranii de azi sunt cu totii niste manelisti securisti agramati si prosti
aia de dinainte erau taranisti, aveau creiere in capul lor nu tarate ca astia care dau voturile fie lui Iliescu fie lui Basescu
toti, la gramada!
sa iti fie rusine, vaicariciule!
sunt taran, si ma simt jignit de "gandirea" ta schioapa. faptul ca tu poti sa iti versi balele pe internet, murdarind limba si inteligenta celor care au dus greul, e si pt. ca generatii intregi de tarani si-au inteles menirea. au muncit, au trait si au zamislit urmasi, cu riscul ca, din cand, in cand, sa nasca si cate un imbecil, ca tine.
iti pot dovedi oricand, ca nu sunt nici manelist, nici agramat, nici securist, nici altcumva...
de ce tote orasele sunt pline de gunoaie?, de ce
trotuarele sunt ocupate de masini? de ce trec pe rosu suv-urile, din care urla guta si salam?
cand o sa stii sa mulgi vaca la fel ca mine; cand o sa stii sa deosebesti pe Chopin de Rahmaninov, iti dau voie sa spui ca toti taranii sunt manelisti.
pana atunci, rusine!
Irina Nicolau ii ia locul lui Horia Bernea
Se face in continuare confuzie intre mostenirea lui Horia Bernea si o pretinsa "mostenire" a Irinei Nicolau, care a profitat, intr-o sambata-duminica, de absenta lui Bernea, plecat la Paris, pentru a improviza o sala numita " Crucea e peste tot" in care pastisa stilul Bernea. Pus in fata faptului implinit, Bernea a incercat mai intai sa inchida sala, apoi sa corecteze stingaciile imitatoarei, pentru ca, in final, sub presiune, sa conchida ca va trebui inchisa mai tirziu. Nu a mai apucat, insa, si acel picior infipt in prag a devenit dupa moartea lui Bernea pretextul transformarii muzeului intr-un centru cultural amorf din care a disparut profunda religiozitate a "celor vechi" care l-a motivat pe Horia Bernea la crearea acestui muzeu inovator. Muzeului lui Horia Bernea trece prin printr-un proces de restilizare si adaptare ideologica prin care, se poate spune, Irina Nicolau il inlocuieste pe Horia Bernea , o uzurpare la care Vintila Mihailescu are o contributie majora.