78.000 de kilometri pe bicicletă. Şi drumul nu e gata

În timp ce voi luaţi haina în spinare, ieşiţi afară şi îi înjuraţi aproape instantaneu pe cei de la televizor că au greşit prognoza, nea Gino se gândeşte la Dostoievski şi cactuşi. Apoi îşi ia şi el haina, bagă în buzunar ţigările, iese pe uşă şi, eventual, îi înjură pe cei de la televizor că nu dau emisiuni despre cactuşi. Cam diferit, nu? În Bucureştiul de astăzi, pe oamenii ca nea Gino – care au timp de o pasiune şi, pe deasupra, au şi o profesie care le place enorm – îi poţi număra cu ajutorul unui copil de grădiniţă. [citeşte]

Bran nu mai aminteşte de Regina Maria. Mai degrabă, aici, trăieşte fantoma unei legende: Dracula. Dacă ignoraţi gropile drumului din Braşov până în Bran, dacă treceţi uşor peste dezamăgirea transformării Castelului într-o afacere, şi vă bucuraţi doar de peisaj, de pârtia de schi şi eventual, de mâncărurile gustoase ale restaurantelor din zonă, atunci aveţi şansa unui sfârşit de săptămână relaxant. [citeşte]

Gigi spune despre el că „a început de jos”. Mai întâi, a fost bagajist. Apoi a avansat puţin şi a ajuns curier, iar mai târziu recepţioner. [citeşte]

În mijlocul judeţului Hunedoara trăieşte o comunitate care a reuşit să-şi păstreze valorile şi tradiţiile, în ciuda unei istorii zbuciumate. [citeşte]

Pentru cine nu o cunoaşte, Dunărea are multe capcane. Nu însă şi pentru fostul comandant de navă Gheorghe Păun, care a navigat pe acest fluviu timp de 40 de ani. "Cine spune că nu a avut accidente pe Dunăre, minte", spune el. [citeşte]

Deşi are o pensiune de numai doi ani de zile, maramureşeanca Mioara Bodea a învăţat o lecţie importantă, aceea că succesul afacerii şi mulţumirea vizitatorului stau în colaborarea oamenilor care lucrează în industria turismului. [citeşte]

Viaţa lui Pavel Lupaş s-a împletit cu dragostea pentru lemn. Deşi nu a putut mereu să îşi urmeze chemarea, artistul popular s-a întors, după mulţi ani, la meşteşugul care îi plăcuse în copilărie. Aşa că, de 20 de ani, face tot felul de obiecte din lemn, dar mai ales măşti populare. [citeşte]

De 56 de ani meşterul Perţa sculptează în lemn: troiţe, porţi maramureşene, chipuri de ţărani, scene din viaţa satului, cruci sau măşti. „Maramureşul e ţara lemnului. Exponatele mele sunt poate cele mai urâte, dar cele mai adevărate pentru că sunt naturale”, spune el. [citeşte]

De 15 ani, bărbatul trăieşte singur într-un cătun uitat în Munţii Poiana Ruscăi. Pur şi simplu, i se pare că nu şi-ar găsi rostul nicăieri în altă parte. De aproape 30 de ani, localitatea Mosoru există mai mult pe hârtie, decât în realitate. [citeşte]

Viile din podgoria Cotnari, care musteau de nerăbdare să fie culese, sunt pline acum de muncitori sezonieri care se întrec în adunatul strugurilor. În ritmul alert în care se lucrează, în maxim o lună de zile vor fi culese viile intrate pe rod de pe o suprafaţă de 1.200 de hectare. [citeşte]

Ca să guşti un păstrăv, n-ajunge să baţi un drum până la supermarket. Ai cale lungă de făcut până aproape de apele reci de munte, în Neamţ, unde se lăfăie-n voie pestriţul peşte. [citeşte]

Există oameni care scot bani şi din piatră. Şi nu-i deloc uşor, ba dimpotrivă. E multă muncă, sudoare, răbdare, chin, pricepere şi, de ce nu, chiar artă. Totuşi, nu e vreo reţetă miraculoasă şi niciun secret. Banii din piatră sunt albi ca neaua. Motivul – se foloseşte musai calcar sau piatră de var. Iată care-i mecanismul descoperit la “bicăjeni”, la munte, în Bicazu-Ardelean, în Neamţ. [citeşte]

De 13 ani, Ion Baltag plimbă turiştii din Neptun şi Mangalia pe Marea Neagră, la bordul vaporaşului său, denumit „Dragonul”. [citeşte]

Vladimir Baciu pictează de mic. Credincios principiului că “în artă e bine să te exprimi prin mai multe mijloace”, a îmbinat pictura de şevalet cu ceramica şi cu desenul. Iar în urmă cu 20 de ani şi-a descoperit pasiunea pentru icoane. [citeşte]

„Sunt meşter popular şi instrumentist”, se prezintă mândru Marin Preduşel. Îmbrăcat într-o cămaşă albă din pânză, brodată cu fir negru, şi cu o centură la brâu, meşterul din Teleorman pune mâna pe un fluier şi îl duce la gură: „Să vă demonstrez că ştiu şi să cânt şi nu mă joc”, explică el serios. „Când mă apuc de cântat nu mă mai opresc cu orele”, zice la sfârşit, după ce a cântat o melodie săltăreaţă. [citeşte]

Săraci ca George sunt mii de copii ai Deltei. Fără să ştie, băiatul acesta de nouă ani, înnebunit după peşte, reprezintă o comunitate şi un loc. Într-o lotcă trasă la mal pe un canal din Sfântu Gheorghe, un copil blonduţ, tuns şcolăreşte, se întreabă dacă peştele o pofti azi râmă sau coropişniţă. [citeşte]

Ionela Lungu are 39 de ani şi locuieşte în Humuleşti, la trei paşi de casa unde s-a născut Nică. [citeşte]

Alin Totorean are 40 de ani şi s-a născut în Arad. Şi-a început viaţa ca mulţi dintre noi: a avut o firmă, a vrut să facă bani, şi-a dorit o casă şi o maşină. A fost pe rând masor, taximetrist şi alpinist utilitar. [citeşte]

Nu-i ştim nici prin aproximaţie vârsta, pentru că nu o arată, dar ştim că are o fată care îl însoţeşte rareori. Susţine că nu are nicio poveste, că este asemenea oricărui om normal. Inspiră căldura zâmbetelor călătorilor care, deşi grăbiţi, găsesc puţin timp să-l asculte. Şi expiră ură. Asta în particular, dacă vrei să-i vorbeşti, ”să-l descoşi”, cum spune el. [citeşte]